Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, substantiv neutru Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2.
♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [ pronunție: -di-o-]
– Din limba franceza radiorécepteur.
