Ce înseamnă locuțiune adverbiala cu trufie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " locuțiune adverbiala cu trufie": în mod arogant, îngâmfat

" VIII
Dar a lor trufie repede-a pierit. Printre stanci romanii, iata-i, au sosit!... Sagetile pleaca, aerul strabate, P-armia straina raura turbate... Soarele paleste... Gemete adanci, Surde, ne-ntelese trec din stanci in stanci. Coiful se despica; inima slabeste; Pe harcile goale, sabia loveste; Sangele se varsa pe sange-nchegat... Sufletele zboara... Cerul s-a-nnorat. Caii nechezeaza si turbeaza foarte; Oamenii se-mbata de sange si moarte. Multi s-apuc la lupta si-n turbarea lor, C-unghii si cu gura se faram, s-omor.
Astfel cum s-arata dupa vijelie Arbori, flori si ierburi rupte pe campie,

Arme si cadaveri d-oameni si de cai, in gramezi ici, colo stau zacand pe plai. Carol schimba portu-i... Scapa cu rusine; Dar putini il urma, putini fug cu sine."
Dromichete poezie de Dimitrie Bolintineanu

" II
Ostile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tabarand, au mas, D-acolo Potoski domnului da stire: "Noi avem pe tara drept de mostenire, Castigat prin moartea vechilor eroi. in pamantu-acesta noi suntem la noi!" Astfel scrie leahul ingamfat de fala Si-n placeri molatici inima-si inseala. Astfel scrie leahul; dar acest popor Nu plecase inca inima sub dor.

Domnul se ridica cu a lui ostime Si, lovind, zdrobeste ostile straine.
Armia polona laurii-a pierdut. Unii Iesi s-arunca si se-neaca-n Prut; Altii scap prin fuga s-altii prin robie. Iar moldavii taie... strig cu ironie: "Ce luati d-a fuga, stranepoti d-eroi, in pamantu-acesta nu sunteti la voi!""
Cornul lui sas poezie de Dimitrie Bolintineanu

TRUFÍE, trufii, substantiv feminin Atitudine arogantă, plină de mîndrie și de înfumurare; semeție, fală, înfumurare, aroganță. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vîlva trufiilor. ODOBESCU, S. III 206. Tirania lui crește din zi în zi o dată cu trufia lui. ALECSANDRI, T. II 51. În cîmpurile Rovinei el înfrînse trufia lui Baiazet al II-lea. BĂLCESCU, O. I 193.
       • Locuţiune adverbiala Cu trufie = cu aroganță, trufaș. Domnul Emilian întinse cu trufie palma și primi cei cîțiva gologani. SADOVEANU, O. VIII 156. Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISPIRESCU, U. 110.