eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă plută-far?

Care e înțelesul expresiei plută-far?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei " plută-far":
plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sibila prinsa-n spasme cu frunza spumeganda,
O pluta despletita profetizeaza-n vant.

Surd, in zaduful zarii s-a zvarcolit o zvoana:
Furtuna-n cap cu goarne zbucnite din senin "
Inaltele nelinisti poezie de Francois Villon

" Nebun s-ar unca dansa din tot al ei avant,
Dar luneca si cade de-a pluta pe pamant.
Au ! cum nu cad pe tine, salbatico, paretii !"
Strajerul poezie de George Cosbuc

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PLÚTĂ, plute, substantiv feminin

1. Ambarcație ușoară făcută din trunchiuri de copac prinse între ele prin chingi sau prin scoabe de fier și transportate astfel pe ape curgătoare la fabricile de cherestea sau la porturi. Neputîndu-se tăia drumuri largi pe poalele munților, se dă drumul copacilor retezați pe apă și omul însuși coboară cu ajutorul plutei pe Bistrița. CĂLINESCU,

I. C.

7. Lunecă pluta ușor pe la Gura Căpriții. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. Ușoară ca o săgeată o plută... se răpede în salturi pe povîrnișul apei. RUSSO, O. 105.
       • (În basme) Bastonașul i-l lua, Plută pe apă-l punea. PĂSCULESCU, L. P. 205.
       • Expresia: (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pămînt. Nebun s-aruncă dînsa, din tot al ei avînt, Dar lunecă și cade de-a pluta la pămînt. COȘBUC, P. II 189. A face pluta = a înota plutind orizontal, pe spate. Știa să facă pluta, înota voinicește, cu o mînă sau cu amîndouă, pe un umăr sau altul. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 41.

2. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului dînd coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; se plantează adesea pentru împodobirea aleilor (Populus pyramidalis). O plută stufoasă stătea mai jos, cu rădăcinile dezvelite și pornită să cadă. GALACTION, O. I 297. Case, plute bătrîne de verb reflexiv:eme și de iarnă, troieni cît dealurile, ogrăzi de pruni, șire de paie și stoguri de coceni, toate fug și se afundă în urma ei. DELAVRANCEA, S. 34.

3. Stratul exterior poros, elastic și mai ușor decît apa, al scoarței unor specii de stejar (Quercus suber) care cresc în țările din bazinul Mediteranei occidentale; servește la fabricarea, dopurilor, a colacilor de salvare etc.
♦ (Rar) Dop din această materie. Alege o plută, o șterge cu cîrpa, o apasă încet și mai șterge o dată flaconul întreg. C. PETRESCU, C. vezi 260.
♦ Piesă de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. Aruncă undița și nu trecu mult și văzu pluta undiței mișcîndu-se. ISPIRESCU, L. 380.
♦ Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei.