eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă ; popular, în sintagma cel pierit?

Care e înțelesul expresiei ; popular, în sintagma cel pierit?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "; popular, în sintagma cel pierit":
sifilis





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci -- cine stie?"
LUMINA poezie de Lucian Blaga

"
Le-au pierit si mestecatul,
Si cantatul"
OM STREIN ! poezie de Nicolae Bucur Manatorul
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adjectiv

1. Mort. (Cu pronunțare regională) Credea [pe fie-sa] perită, socotind că-și făcuse seama singură. ISPIRESCU, L. 312.

2. Care a dispărut, care nu mai există. Oarță se întoarce strîmbîndu-și gura pocită, cu rîsul pierit de pe buze. C. PETRESCU, R. DR. 315. Fiecare în patul lui, cu somnul pierit, cu ochii deschiși, proprietarii casei din Batiște se frămîntau munciți de grijă. BASSARABESCU, substantiv neutru 189.

3. (Despre oameni) Slab, palid; prin extensie descurajat, deznădăjduit. Văzui un bun amic... Atît de slab și de pierit la față, Incît credeam că trece din viață. COȘBUC, P. II 281. Era cu atît mai pierită, cu cît o mai mustra și gîndul că n-a făcut nimic spre a ușura soarta soțului său. SLAVICI, O. I 173. De-a morții gălbeneală pieriți ei sînt la față. EMINESCU, O. I 97.
       • figurat [Punga mea] e zbîrcită și pierită. BIBICESCU, P. P. 209.
       • (Substantivat, popular) Cel pierit = sifilis.