eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă 5 popular; la plural fetele câmpului sau codrului, pădurii?

Care e 5 popular; la plural fetele câmpului sau codrului, pădurii?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "5 popular; la plural fetele câmpului sau codrului, pădurii":
zâne răuvoitoare




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Vor ramanea tot frati.
In secolul de fata popoarele cu minte
Pe-aceasta cale merg,"
La ceahlau poezie de Alecu Donici

" Cu murdare strambaturi
Dau pe fata ce-au sub poala,
Istovite taraturi."
Rondelul ticalosilor poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FĂTĂ, fete, substantiv feminin

1. (În opoziție cu fecior, băiat) Persoană tînără de sex feminin, nemăritată. Florica era fată îndrăzneață, pe cît era și de frumoasă. BUJOR, S. 27. Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154.
       • Fată in casă = fată tînără angajată pentru dereticatul camerelor și alte treburi casnice, în afară de cele ale bucătăriei. Jupîneasa Lina de la curte o spus prin sat că tată-tău s-ar fi lăudat că o să te bage și pe tine fătă-n casă la boieriu ceala. BUJOR, S. 63.
       • (În opoziție cu nevastă și femeie) Frunză verde, foaie lată, Pîn-eram la maica fată, Ori lucram, ori nu lucram, Tot draga maichii eram. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 176. De la noi a treia casă Este-o fată ș-o nevastă. id. ib. 394.
       • Fată mare = fecioară; fată la vîrsta măritișului. N-am putea duce l-alde biata Bălașa ceva curmeie de viță... zicea mama Arghirița către fata mare ce învîrtea mămăliga între genunchi. DELAVRANCEA, S. 183. De întîlnea pe drum neveste și fete mari, cînta cîntece șăgalnice. CREANGĂ, P. 108. Rîdeam de dînsul că șede ca o fată mare, cu ochii plecați. NEGRUZZI, S. I 63. Fată bătrînă vezi bătrîn.
       • Expresia: (Pe) cînd era bunica fată (mare) vezi bunică.
       • Compus: (astronomie) fata-cu-cobilița vezi cobiliță.

2. (În raport cu părinții) Fiică. Ileana, fata lui Dumitru Ciulici, se culcase la ușa Nadinei, în odăița dintre dormitor și sufragerie. REBREANU, R. II 113. Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată,

– fata lui

– Icoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. COȘBUC, P. I 53. Să te găsesc sănătos!

– Cale bună, fata mea, îi zise tată-său. ISPIRESCU, L. 16. Împăratul-Verde... sare de bucurie că i-a venit nepotul și pe dată îl face cunoscut curții și fetelor sale. CREANGĂ, P. 208. Șede baba supărată Cu fata nemăritată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 447.
       • Fata mamei = nume dat fetelor alintate. Pentru că era «fata mamei», se alinta cum s-alintă cioara-n laț. CREANGĂ, P. 283.