Definiție din
Dicționar enciclopedic
NEOCLÁSIC, -Ă (< limba franceza ) adjectiv Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism; care își ia ca model arta clasică.
• Curentul n. = curent în gândirea economică de la sfârșitul secolul 19, caracterizat prin respingerea teoriei valorii bazată pe muncă și prin înlocuirea acesteia cu explicarea procesului de formare a prețurilor, într-o economie liberală, prin factori subiectivi respectiv prin satisfacția resimțită în urma consumului sau a utilizării bunurilor economice cumpărate. Curentul n. a introdus în știința economică teoria utilității marginale și calculul marginal. Principalii reprezentanți: Carl Menger, Léon Walras, Vilfredo Pareto, Alfred Marshall.
