eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă – vechÄ­ și șuruturÄ­ plural arabic Å¡urut?

Care e – vechÄ­ și șuruturÄ­ plural arabic Å¡urut?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "– vechÄ­ și șuruturÄ­ plural arabic Å¡urut":
șarturÄ­






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" intr-un loc ne despartea de vrajmas abia o vale afunda si prapastioasa, gituita, stilcita ici-colo de malurile surpate unul peste altul si de pe ripile carora ne vedeam bine dusmanii.
Cu putina bagare de seama, cum nemtii erau tacticosi si faceau toate cu sart la vremea lor, ajunsesem de le invatasem pe degete toate apucaturile si tot rostul.
Deoparte, la o curmatura a ripii, unde valea se cotlonea, cirmind spre ei, pe o tesitura de mal ceva mai iesit, ca intr-un ocol, dusmanul avea o paza cu legatura tare anevoioasa si care sta parca pierduta si parasita acolo. "
Momaia poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȘART2, șarturi, substantiv neutru (Mai ales în expresie) După șart = după o anumită rînduială, după obicei. Prinsul, început de a doua oară, merse înainte după șartul lui. ZAMFIRESCU, R. 25. Cum rămîne cu haina miresei? Dacă n-o face-o după șartul ei, logodnica nu o primește. ISPIRESCU, L. 399. Ce să-i fac eu dacă așa e basmul? Va să-l spui și eu după cum este șartul și datina lui. ODOBESCU S. III 197. Cu (sau fără) șart = cu (sau fără) rost, socoteală. Un țăran chipeș și deștept, din podgoriile Oreviții... îmi povestește cu șart, legendele pe care le-a auzit și el de la bătrîni. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Toate lucrurile în această casă erau cu șart. Nimic nu lipsea. ISPIRESCU, L. 354. Le-a povestit el pe toate cîte le pătimise dincolo, mai cu șart și mai frumos decît vi le-am putut povesti eu dumneavoastră. CARAGIALE, O. III 50. Vorbe fără șart. ȘEZ. IX 145. Pe șart = în ordine, pe rînd. Cotoșmanul îi spunea pe șart toate și-l făcea să priceapă că aici pe pămînt toate sînt cu rînduiala lor. ISPIRESCU, L. 287. Și le-a povestit toate pe șart chir Ianulea lui Negoiță. CARAGIALE, P. 88.