eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a avea trecere?

Care e înțelesul expresiei a avea trecere?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a avea trecere":
a a fi luat în seamă, a fi prețuit; b despre mărfuri a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Din rascruce de veac, cu berbeci infloriti, El turma si-o-nalta cu turla spre soare, Spre ultima jertfa a Mioarei fecioara. La nunta de taina, surpand-o-n parinti.
Crunta e datina, bace Manole, Acestor pascande, mitoase cupole, De-o taina vegheate, in trecere lina Spre mantuire din stranele stanii.
O, ctitorie, o, turma, o, mit! — Clopotnita stanii purtata la gat!... Trage, Manole, talangile toate: La nunta Mioarei da zvon de nemoarte,"
La nunta de taina poezie de Anatol Codru

" Pe-unde curge si ne spala
Intr-o trecere egala
A ta apa, Heraclit."
Emisferele de Magdeburg poezie de Arcadie Suceveanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TRÉCERE, treceri, substantiv feminin

1. Faptul de a trece, mișcare dintr-un loc într-altul; mergere, mers. La trecerea lui, oamenii care îl întîlneau duceau mîna la marginea pălăriei. DUMITRIU, N. 158. Cînd se întorceau, în asfințit, umblau printr-o liniște rar întreruptă de trecerile repezi ale căruțelor întîrziate. SADOVEANU, O. IV 83. Zboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere

– Asta e tot... EMINESCU, O. IV 378.
       • figurat În mai puțin de două decenii, poetul trebuia să se cheltuiască febril, ca și cum ar fi presimțit că trecerea îi va fi grabnică în această viață. SADOVEANU, E. 83. Locuţiune adverbiala În trecere = în fugă, în treacăt, fugitiv. Cîte numiri ar inventa el... pentru un surîs de pe buzele ei, un surîs în trecere. EMINESCU, N. 74.
       • Expresia: Trecere din viață = moarte.
♦ (Concretizat) Loc pe unde se poate trece. Să mai ies, colo, pe vale, Ca să mă așez în cale, În calea ciocoilor, În trecerea oilor. ALECSANDRI, P. P. 255.

2. Faptul de a părăsi un loc, o stare de lucruri, o activitate, o situație pentru a intra în alta. Se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea Catiheților și trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola. CREANGĂ, A. 114.

3. Faptul de a ajunge să facă parte din...; intrare. Încă în anii primei revoluții ruse, masele țărănești au luptat pentru trecerea pămînturilor în mîinile poporului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 26.

4. Înregistrare, notare, înscriere. Trecere în registre.

5. Scurgere, desfășurare (a timpului). Mihai trăia trecerea fiecărei clipe, la volan, ca pe cel din urmă minut al vieții. MIHALE, O. 169. Simț că acum, după trecere de cinci ani... suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.

6. (Mai ales în construcție cu verbul «a avea») Considerație sau autoritate de care se bucură cineva (și de care se folosește pentru a se impune sau pentru a obține avantaje); influență. Nu veți izbuti la nimic... la dînsul nu-i trecere cu una cu două. GANE, N. II 126. Atîta trecere n-am și eu la d-ta? ISPIRESCU, L. 271. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. Ea îl va face avut și cu trecere mare între oamenii cei de față, ba chiar pomenit de cei viitori. ȘEZ. XIII 187.
       • Expresia: (Despre mărfuri) A avea trecere = a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor.

7. Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea unui vehicul peste un obstacol.
       • Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea.