eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a căpăta sau a prinde aripi?

Care e înțelesul expresiei a căpăta sau a prinde aripi?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a căpăta sau a prinde aripi":
a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" II
Si sub aripa ciudata ce mi-o simt trecand pe fr unte,
Ma revad baiatul tanar cu superbe-nsufletiri,"
Stepa poezie de Alexandru Macedonski

" Spre-ale visului ghirlante
Nici-o aripa n-o poarta;
Obosit e chiar Atlante,"
Rondelul sfarsitului poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÁRIPĂ, aripi, substantiv feminin

1. Organ al păsărilor și al unor insecte, care servește la zbor; la păsări reprezintă o modificare a membrelor anterioare și este acoperită cu pene, iar la insecte este formată din chitină sau dintr-o membrană transparentă. Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ALECSANDRI, P. P. 141.
       • Expresia: A căpăta (sau a face, a prinde) aripi = a căpăta independență (în viață sau în muncă), a se iniția cu ușurință, a se ridica repede în muncă.
       • figurat Cu aripi de vifor, un vultur țîșnește-n tărie. BENIUC, vezi 84. Asupra singurătății în care vegheau uimiți cei doi camarazi, năvăli o suflare rece, aripă depărtată a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. Chipurile bărbătești vesele, care surîdeau de-o mulțumire egoistă, deodată înghețară, stinse parcă de aripa morții. BART, E. 372. Pe aripi de munte și stînci de asfalt Castelul se-nalță, se-ncruntă, Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă. EMINESCU, O. IV 27.
♦ figurat Avînt, însuflețire. Și [versul] să-ți dea, mai tîrzior, Aripi, credință și dor, Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. vezi 408.
       • Expresia: A tăia sau a frînge (cuiva) aripile = a-i curma avîntul.
♦ figurat (Adesea determinat prin «protectoare», «ocrotitoare») Ocrotire, scut. Mulțămește cucoanei că te-a scăpat de la moarte și ai dat peste belșug luîndu-te sub aripa dumisale. CREANGĂ, P. 330.

2. Organ exterior al peștilor, servind ca regulator al mișcărilor; înotătoare.

3. Prelungire membranoasă a corpului fructelor și semințelor, folosită la răspîndirea acestora prin vînt.

4. Nume dat unor obiecte, părților unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor (1): a) organ al avionului constînd din una sau mai multe suprafețe plane, legate de un corp central numit fuzelaj, și care servește la susținerea avionului în aer; b) fiecare dintre lopețile fixate pe roata morii și care, împinse de vînt sau de apă, pun în mișcare pietrele; c) apărătoare așezată deasupra roților unui vehicul, care are rolul de a proteja caroseria de noroi, de praf etc. Băiatul se dădu jos [din camion] și... clătinîndu-se de somn, se urcă pe o aripă. DUMITRIU, N. 271; d) pulpana unei haine. Umflai mantaua de-o aripă, o tîrîi pînă dincolo de țara neagră a furnicilor cu dinții de criță. HOGAȘ, M. N. 13.

5. Nume dat părților laterale ale unui întreg: a) parte a unei clădiri, care se prezintă ca o ptelungire laterală; b) parte laterală a unei trupe dispuse în ordine de bătaie; capăt, margine, flanc. Acele părți de locuri fuseseră mai cu seamă puternic întărite de aripa stingă a dușmanului. MACEDONSKI, O. III 79.

6.
       • figurat Grupare extremă (dreaptă sau stîngă) a unei organizații, a unui partid. Aripa stîngă a burgheziei, în frunte cu Bălcescu a fost nevoită, după revoluție, să ia drumul exilului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 168.

– Accentuat și: arípă.

– plural și: aripe (SADOVEANU, O. IV 52, EMINESCU, O. I 93).