eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a da sau a trage toana sau o toană?

Care e a da sau a trage toana sau o toană?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da sau a trage toana sau o toană":
a arunca o singură dată năvodul și a-l scoate




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Aplecat si s-a intors numaidecit cu un maldar de pelin verde si aromat. Din el a facut intii un manunchi, ca o matura, cu care a maturat cu grija odaile. Pe celalalt l-a presarat pe jos, pe pat, sub pat, prin si peste asternuturi, pe perne, sub perne, in camasile noastre de noapte, pretutindeni, cind lujere intregi, cind farimitindu-i boabele din viiturile inflorite, si incredintindu-ne ca de acum vom fi invulnerabili. Noi, increzatori, am asteptat noaptea cu nerabdare, hotariti sa o dormim toata pe nerasuflate.
Ne-am trecut toata dimineata in aroma amaruie a pelinului rinduindu-ne lucrurile. Eu n-am avut de scos decil caietul, pe coperta caruia scria raspicat: Faust, partea a treia, epilogul in cer. Prietenul ceru, ca de obicei, explicatii, tara carnetelul in mina. Era un vast proiect de poem, pe care-l purtam de mult in minte. Urcam cuplul, pe Faust impreuna cu Mefistofel, in cer si inversam rolurile. Acum Faust ducea, acolo sus, de nas, pe diavol, si-l ispitea cu aventuri de ordin superior, cu experiente spirituale de gindire si cunoastere, cum se cuvenea unor spirite descatusate. Dam o replica lui Goethc si-mi ascuteam ironia pe spinarea prietenului, care nu pricepea subtirimea subiectului. Pe caietul in care el isi trecea seara notele scria mare: Studii in folclor. Am ns. Pentru ce in si nu de folclor? Ne-am luat apoi serios la harta si ne-am ciondanit pe chestia folclorului in general pina aproape la suparare. Fara sa cred folclorul o mistificare, cercam prietenului o neincredere, o banuiala, ca pentru orice productie unde individul, cu inspiratia, cu fantezia, cu reaua lui credinta, cu interesul de a te cistiga, te insala si te pacaleste. Tu crezi ca faci Stiinta obiectiva, tragi concluzii si generalizezi o inventie, o toana a unui singur nazdravan sau Soltic. Pe scurt, nu credeam in disciplina folclorica si ceream masuri de siguranta si mari ingradiri. Aduceam in sprijin cazul ilustru al lui Macpherson cu Osianul inventat de el.
La amiaza ne-am dat intr-o rina pe paturi, sa ne odihnim. Dar s-a pornit indata un atit de in-ffcrsunat atac, de data asta de purici uniti cu furnicile aduse cu pelinul, ca am sarit ingrozit si am Parasit miseleste cimpul de bataie."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu

"
Dar poate oricine fi chibzuit si nepartinitor ca Leibu ? Nu de sigur. Te 'mpinge nu stiu ce apucatura, care trece peste socoteala cuminte, si te da partea unuia, de unde auzi tu bine ca te striga poruncitor glasul dreptatii - sa zicem de partea lui Bran. Ei ! atunci, lasa pe Stan sa gandeasca si sa spuna cate si cum i-o placea si vezi-ti de treaba. Ba chiar, daca s'o vari Stan ori cu duhul blandetii, ori toana de artag, sa te scuture de maneca, doar te-o face sa te iei la colt cu el, nu te lasa amagit si raspunde-i frumusel: Ť- Nene Stanica, eu inteleg ce poftesti dumneata: sa ma 'ncurci la vorba, ca te stiu ce procopsit si dibaciu esti la limba si la condeiu; decat, iarta-ma, sa te ierte Dumnezeu, n'am vreme acuma de palavre fara cap, fara mijloc si fara coada; ca, uite, trebue sa ispravesc colea slujba ce m'am legat frateste sa i-o fac lui badea Branť. Dintr'atata scurta vorba, cred ca va 'ntelege oricine pentru ce n'am ragaz sa stau la polemica (asa zicem noi gazetarii, intelectualii,Ťpolemicať; oamenii de rand, fara condeiu, zic Ťmosi pe grosiť) si mai ales cu cine, polemica ? cu niste barbati asa de straluciti, ca nici nu socotesc de lipsa a-si mai spune numele cand te iau la vale pe nume; cu niste oameni Ťale caror idealuri nu le-asi fi putand eu intelegeť (zic dumnealor). Adica noi, cei de partea lui badea Bran, nu 'ntelegem idealurile lui nenea Stan. Ba, s'avem iertare, zicem noi; le 'ntelegem si prea le intelegem, cum le-a 'nteles si badea Bran; ca, daca nu le 'ntelegea la vreme, ar fi dus acuma in carca pe nenea Stan drept acolo, sus de tot, unde vrea s'ajunga nenea d'a calare, ca vataf deplin imputernicit al unei lumi aiurite de potopul vorbelor late, sa trateze cumva cu cineva despre ceva.
"
Intre Stan si Bran poezie de Ion Luca Caragiale
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TOÁNĂ1, toane, substantiv feminin

1. (Mai ales la plural ) Capriciu. Era tînăr și besmetic... cu o mamă care-l crescuse moale și slujindu-i toate toanele. DUMITRIU, N. 186. Știi tu că eu în aste patru zile am încercat să-mi conving bărbatul că nu trebuie să te lase să pleci, că e o toană a ta? DEMETRIUS, C. 62. Gheorghe nu-l mai cicălea. Se obișnuise cu toanele amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. 119.
       • locuțiune adjectiv Cu toane = capricios, răsfățat. Îl lăsai la o parte, ca pe un om cu toane. GANE, N. III 70. Se tînguiește vîntul prin cotloane. Adoarme acum ca un copil cu toane. IOSIF, P. 20. Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil, Cînd ea-i rece și cu toane ca și luna lui april? EMINESCU, O. I 157.
♦ Criză, atac. După o nouă toană de nervi a prințesei... ținură o sfătuire. PAS, L. I 162. Uneori o apucau toane de răutate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Era într-o toană de nebunie și nu știa ce făcea. ALECSANDRI, T. I 209.
       • Expresia: A-i veni cuiva o toană (toane sau toanele) = a-l apuca pe cineva capriciile, furiile, năbădăile. Din senin îți vine-o toană. VLAHUȚĂ, P. 109. Ce ai, mamă? întrebă Făt-Frumos.

– Nimica

– zise ea

– mi-au venit și mie toane. EMINESCU, N. 20. Iar i-au venit toanele ghiujului. ALECSANDRI, T. 369. Toană de plîns = ropot, val, izbucnire de plîns. Se porniseră pe o toană de plîns cînd s-a aflat că într-adevăr începuse războiul. PAS, L. I 264. Mama Ilinca, de părere de bine, îi trase o toană de plîns pe răvaș. VLAHUȚĂ, O. A. 103.
♦ Stare de spirit, dispoziție (bună sau rea). Cum îi era firea, trecea cînd prin apele descurajării, cînd prin acelea ale toanelor bune. PAS, L. I 65. Pe despre Costică l-am văzut și-l văd adesea; este în toane foarte pesimiste. CARAGIALE, O. VII 100. Bun mai era și părintele Duhu, cînd se afla în toane bune. CREANGĂ, A. 76.
♦ figurat Mișcare repede, capricioasă, violentă. Calul roib saltă într-o toană furtunoasă. SADOVEANU, P. M. 198. O toană neașteptată a crivățului plesni malul sîrbesc. GALACTION, O. I 197.

2. Interval de timp, răstimp (scurt). Într-o toană, cînd damigeana și trupurile noastre nu mai erau amenințate, prietinul meu Panaite dobîndi glas. SADOVEANU, O. L. 17. Fata plecă ochii-n jos și urmă iar o toană de tăcere. SANDU-ALDEA, U. P. 208. După ce-l lăsă să se mai domolească o toană frămîntîndu-se ca să scape din laț... puse mîna pe rîtul lui. ISPIRESCU, U. 40.
♦ (Rar) Cantitate (mică) din ceva; puțin, cîtva. Cară-te cît e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! CARAGIALE, S. 54.