Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PROHÁB, prohaburi și prohabe, substantiv neutru (Regional) Deschizătură a pantalonilor, despicătură a rochiei sau a fustei; șliț. Hainele lui erau totdeauna aceleași și vara și iarna: niște pantaloni largi cu prohab, încrețiți la mijlocul trupului. GANE, N. III 29.
• Expresia: A descoase (pe cineva) din toate prohaburile = a încerca să afli de la cineva intimitățile cele mai stricte, detaliile cele mai intime. Curios ca toți provincialii și puțin discret, ținea să-și descoase tovarășul din toate prohaburile. GANE, N. III 187.
– Variantă: proháp (ȘEZ. XX 129) substantiv neutru
