Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TABINÉT, tabinete, substantiv neutru Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. O să jucăm tabinet... zise și Elvira din partea cealaltă. DUMITRIU, N. 128. Faceți un tabinet, o lași să cîștige și se împacă ea. SEBASTIAN, T. 130. [Se duce] la mănăstirea Neamțului, unde are să joace toată vara tabinet. VLAHUȚĂ, O. A. III 109.
• Expresia: A face tabinet = a ridica cu o singură carte toate cărțile care se găsesc deodată în joc, lăsînd masa goală.
– Variantă: tablinét (CAMIL PETRESCU, P. 177) substantiv neutru
