Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PURCÓI, purcoaie, substantiv neutru Grămadă de fîn (sau de paie), porșor, căpiță; prin extensie grămadă (în general), morman, maldăr. Într-alt butoi, așezat la mijloc, erau mărgăritare și diamante, ce străluceau ca un purcoi de steluțe albe, albastre și roșii. VISSARION, B. 191. Îl găsi... trîntit cu fața în jos, pe aur, îngropat în galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire. DELAVRANCEA, H. T. 42. Pesemne ți-i să faci vîrf la purcoiul de capete. ȘEZ. IX 118.
• Expresia: A fi (sau a sta) purcoi = a fi (sau a sta) grămadă. Toți prundenii... erau acum purcoi în fața primăriei. PAS, L. I 269.
– Variantă: porcoi (SANDU-ALDEA, U. P. 100) substantiv neutru
