eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-i sări cuiva țandăra?

Care e înțelesul expresiei a-i sări cuiva țandăra?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i sări cuiva țandăra":
a se aprinde de mînie, a se supăra, a se înfuria





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"Puneti ochii si uitati-va, ii indemna ea.
Cu totii, pe rind, isi potrivira, bivolul peruzeaua ochiului mare cit pumnul, capra gogonul ei de chihlimbar, taurul oul insingerat al ochiului cu galbenus negru, porcul tandara de geam afumat ascunsa in grasimea obrazului
Ciinele, dupa ce privi cu ochii lui duiosi de copil orfan, puse si bumbul umed al nasului si, la mirosul cunoscut al stapinului, coada incepu sa i se miste bucuroasa."
Revolta dobitoacelor poezie de Vasile Voiculescu

" Furasem din vlasia de scinteieri si viata
In sirinx prometeic o tandara tariei.
Ca-ntr-un dantesc supliciu, sub lacrima de gheata"
Thanatos poezie de Virgil Gheorghiu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ȚÁNDĂRĂ, țăndări, substantiv feminin Bucată (mică, subțire și lunguiață) care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, spargere sau lovire (vezi așchie, surcea); bucată spartă dintr-un obiect de sticlă sau de ceramică (vezi ciob). Deodată un geam zbură în țăndări. DUMITRIU, N. 111. Adesea... ieșea la iveală cîte o țandără de oală roșie. GALACTION, O. I 115. De spaimă a scăpat din mînă un clondir, care s-a făcut țăndări. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 81. El răscolea jăratecul cu o țandără de lemn. ISPIRESCU, L. 248. Trîntește paharul pe masa de marmură, prefăcîndu-l în țăndări. CARAGIALE, O. II 237.
       • figurat Să nu-ncerce verb reflexiv:ăjmașul să s-atingă de noi, că-l facem țăndări! vezi limba română noiembrie 1953, 156.
       • Expresia: A-i sări (cuiva) țandăra = a se aprinde de mînie, a se supăra, a se înfuria. Cînd îi sărea țandăra, nu mai ținea în samă nimic. SADOVEANU, O. VI 207. Din nimic îi sare țandăra.BASSARABESCU, substantiv neutru 190.

– Variante: țándură, țanduri (MARIAN, Î. 202, ȘEZ. III 235), țî́ndără (REBREANU, R. II 203), țî́ndră (SBIERA, P. 322) substantiv feminin