eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-i trăsni cuiva ceva prin cap sau rar, tranzitiv a-l trăsni pe cineva prin minte?

Care e înțelesul expresiei a-i trăsni cuiva ceva prin cap sau rar, tranzitiv a-l trăsni pe cineva prin minte?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i trăsni cuiva ceva prin cap sau rar, tranzitiv a-l trăsni pe cineva prin minte":
a-i veni cuiva o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" curcubata cat galeata,
si cat ai trasni din pusca,
Paun o si da de dusca!"
Batuta poezie de Nicolai Costenco

" Si in aer clocotind,
Au trasnit =i au ie=it
Un diavol slut din el,"
Eroul CIUBAR-VODA poezie de Stamati Constantin
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TRĂSNÍ2, trăsnesc, verb IV.

1. intranzitiv impersonal și unipersonal A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. vezi detuna, fulgera. Asupra noastră fulgeră, trăsnește și bat puhoaiele. SADOVEANU, B.

7. O, cum fulgeră de strașnic... groaznice tunete o să avem! trebuie să trăsnească undeva. NEGRUZZI, S. I 58.
♦ tranzitiv A lovi (pe cineva) trăsnetul, a cădea asupra cuiva sau a ceva trăsnetul. I-a trăsnit Deodată patru boi. COȘBUC, P. I 229. Mandolina căzu din mînile contelui, glasul i se tăia pe loc, și el rămase ca un om trăsnit de fulger. ALECSANDRI, O. P. 298.
       • (În imprecații) Auzi tu, sluta și calica! Trăsni-o-ar și n-ar mai ajunge! SADOVEANU, O. VIII 219. Trăsneasc-o sfîntul palincă, Pînă și dragoste strică! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 230.
       • Expresia: A rămîne, a se opri (ca) trăsnit (din senin) = a rămîne încremenit, a încremeni (de uimire, de emoție, de groază etc.). Constantin a rămas trăsnit. GALACTION, O. I 125. Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers. HOGAȘ, M. N. 93. Dl. doctor rămase ca trăsnit din senin. SLAVICI, O. I 389.
♦ figurat A cădea, a tăbărî, a apărea undeva pe neașteptate. Se repezi o dată Făt-Frumos din munte ca un fulger; și unde trăsni în mijlocul lor, încît se îngroziră, de nu mai știau ce fac. ISPIRESCU, L. 156.
       • Expresia: A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranzitiv) a-l trăsni pe cineva prin minte = a-i veni cuiva o idee neașteptată, ciudată, nesăbuită. A făcut cîte s-a priceput și cîte-a auzit, și spunea cîte-i trăsneau prin cap. SADOVEANU, O. VIII 218. [Fiul craiului] se potrivește spînului și se bagă în fîntînă, fără să-l trăsnească prin minte ce i se poate întîmpla. CREANGĂ, P. 205. Cică i-o trăsnit prin minte ca să ieie pe cucoana Caliopi, vecina moșiei. ALECSANDRI, T. I 337. Moșneagul, văzînd un ou vorbind, își făcu cruce și-l trăsni îndată prin minte că trebuie să fie năzdrăvan. ȘEZ. I 279.

2. tranzitiv A izbi cu putere, a lovi. Ce să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să moară fără să știe că moare. CARAGIALE, O. I 259. S-o trăsnești cu capul de păretele cel despre răsărit cît îi putea. CREANGĂ, P.

13. Cînd acesta se cobora de pe munte, Mihai îl trăsnește cu artileria sa. BĂLCESCU, O. I 30. A fost și George Natu și-a cerut o plăcintă, și acei de acolo l-o trăsnit cu plăcinta-n cap. ȘEZ. IV 205. (figurat) Mai bine-mi dădea o palmă decît să mă trăsnească cu vorbe d-astea. REBREANU, R. II 41. (absolut) Doarme! răspunseră. Și pute a rachiu de trăsnește! adăugară ei. PAS, L. I 31.
       • (Complementul indică lovitura aplicată) Ian auzi cum grăiește cu mine... Acuși îți trăsnesc două palme. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 6/6.
       • Expresia: A fi trăsnit cu leuca vezi leucă..
       • intranzitiv Nici n-au sfîrșit bine de vorbit și iată că buzduganul au și trăsnit în poartă de au vuit toate. SBIERA, P. 94.
♦ intranzitiv figurat (De obicei în corelație cu plesni) A-și manifesta zgomotos și cu furie mînia, strigînd, vociferînd; a tuna și a fulgera. Pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. CREANGĂ, P. 291. Andronache s-a închis în cabinetul său, unde după ce mult trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare... apucă un pistol. NEGRUZZI, S. I 79.

3. reflexiv figurat A se ameți de băutură; a se îmbăta. Un bețiv!... Cînd se trăsnea, bătea pe mă-ta. DELAVRANCEA, O. II 294.
       • tranzitiv Trăsnit puțin de țuicile pe care le sorbise, strigă deodată. REBREANU, R. I 132.

4. intranzitiv (Despre arme de foc) A se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. Atunci, toate armele trăsniră! CAMILAR, N. I 74. Cînd stăpînitorul duse băutura la gură,

– trăsni năprasnic o pușcă în ograda curții. SADOVEANU, O. VII 110.