eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a ieși sau a scoate la lecție?

Care e înțelesul expresiei a ieși sau a scoate la lecție?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a ieși sau a scoate la lecție":
a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" E copil la batranete,
Are-o lectie de istorie,
Dar nu stie cum s-o-nvete."
Un popor de felul nostru poezie de Ion Vatamanu

" Chiar de la inceput se simtise nevoie de o porecla, ca sa stie si el cind il striga.
- Ce nume sa-i punem, copii? intreba invatatorul, ca la o lectie cu ascultare. Botezul incepu: se perindara tot soiul de numiri, care de care mai alandala:
- Ghiocel, domnule"
Ciobanila poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
LÉCȚIE, lecții, substantiv feminin

1. Formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
       • Expresia: A da lecții = a medita (elevii) în particular. A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ. A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat.

2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
       • Expresia: A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite. A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite.

3. (În forma lecțiune) Forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică.

4. Sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; prin extensie mustrare, dojană.

5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute. [Variante: lecțiúne substantiv feminin]

– Din germana Lektion, latina lectio, -onis.