eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a încăleca pe nevoie?

Care e înțelesul expresiei a încăleca pe nevoie?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a încăleca pe nevoie":
a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Framantata de alcooluri
Si de pretentii de disperare.

Cel care incaleca ora si anii
Nu se arata,"
Este o lume poezie de George Constantin

Fulger poezie de George Cosbuc

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNCĂLECÁ, încalec, verb

I.

1. tranzitiv (Folosit mai ales absolut) A se sui călare (pe cal sau pe alt animal). Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L.

9. Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N.

15. Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49.
       • intranzitiv (Complementul indică un cal sau alt animal) Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indică un lucru) Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, despre 142. Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. (figurat) Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95.
       • reflexiv (Rar) Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119.
♦ (Cu privire la persoane) A așeza călare. Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575.
♦ (Cu privire la cai) A călări. Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242.

2. reflexiv reciproc. A se suprapune (trecînd sau stînd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. despre ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
       • figurat Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87.

3. tranzitiv figurat (Cu privire la oameni) A se face stăpîn, a pune stăpînire pe ceva, a subjuga, a supune.
♦ intranzitiv (În expresie) A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi. Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140.

– Variantă: încălicá (COȘBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) verb

I.