Ce înseamnă a înfrunta privirea sau privirile, rar căutătura cuiva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a înfrunta privirea sau privirile, rar căutătura cuiva": a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva

"
GABRIEL:/o clipa infrunta privirea si apoi se intoarce pe jumatate/Da Eu nu te-am cunoscut dar d.ta desigur din auzite da caci tatal d.tale
"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

" Dar pe moarte si pe viata
Se infrunta om si fiara
Cu privirile de gheata."
Puiul de cerb poezie de Nicolae Labis

ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, verb

I. tranzitiv

1. A sfida (o primejdie), a ține piept (unei forțe copleșitoare), a (se) lupta cu... În ochii copilandrilor, tînjind de doruri, pîlpîie o lumină: simpatia pentru oameni în stare să înfrunte urgia fără a se încovoia. CĂLUGĂRU, O. P. 415. Te-oi vedea... și pe dumneata, cînd o fi să înfruntăm glonțul. CAMILAR, N. I 38. Ah! aste mari cuvinte în veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspră de-acum voi înfrunta. ALECSANDRI, T. II 206.
       • figurat De data aceasta era dealul care înfrunta valea și apele. GALACTION, O. I 38.
       • Expresia: A înfrunta privirea (sau privirile, rar căutătura cuiva) = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva. Petre îi înfruntă privirea simplu, ca și cînd ar fi zis că el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. N-ar fi putut înfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. CARAGIALE, O. I 271.
♦ reflexiv reciproc. A se lupta, a se bate, a se încăiera. Sîntem noi în stare a ne înfrunta cu oștirile străine, noi care sîntem armați cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441.

2. A mustra, a ocărî, a certa, a manifesta o dezaprobare, un reproș. A chemat la sine pe slujnică și a înfruntat-o. SADOVEANU, despre P. 41. Te-ai îmbătat, ticălosule! îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77.