eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a înfrunta privirea sau privirile, rar căutătura cuiva?

Care e a înfrunta privirea sau privirile, rar căutătura cuiva?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a înfrunta privirea sau privirile, rar căutătura cuiva":
a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

"
GABRIEL:/o clipa infrunta privirea si apoi se intoarce pe jumatate/Da Eu nu te-am cunoscut dar d.ta desigur din auzite da caci tatal d.tale
"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

" Dar pe moarte si pe viata
Se infrunta om si fiara
Cu privirile de gheata."
Puiul de cerb poezie de Nicolae Labis
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNFRUNTÁ, înfrúnt, verb

I. tranzitiv

1. A sfida (o primejdie), a ține piept (unei forțe copleșitoare), a (se) lupta cu... În ochii copilandrilor, tînjind de doruri, pîlpîie o lumină: simpatia pentru oameni în stare să înfrunte urgia fără a se încovoia. CĂLUGĂRU, O. P. 415. Te-oi vedea... și pe dumneata, cînd o fi să înfruntăm glonțul. CAMILAR, N. I 38. Ah! aste mari cuvinte în veci nu le-oi uita. Cu ele soarta-mi aspră de-acum voi înfrunta. ALECSANDRI, T. II 206.
       • figurat De data aceasta era dealul care înfrunta valea și apele. GALACTION, O. I 38.
       • Expresia: A înfrunta privirea (sau privirile, rar căutătura cuiva) = a se uita drept, fără sfială în ochii cuiva; a se arăta dîrz, a nu se lăsa intimidat de cineva. Petre îi înfruntă privirea simplu, ca și cînd ar fi zis că el nu se sperie de o muiere. REBREANU, R. I 268. N-ar fi putut înfrunta privirile camarazilor. BART, E. 214. El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura. CARAGIALE, O. I 271.
♦ reflexiv reciproc. A se lupta, a se bate, a se încăiera. Sîntem noi în stare a ne înfrunta cu oștirile străine, noi care sîntem armați cu ciomege? BOLINTINEANU, O. 441.

2. A mustra, a ocărî, a certa, a manifesta o dezaprobare, un reproș. A chemat la sine pe slujnică și a înfruntat-o. SADOVEANU, despre P. 41. Te-ai îmbătat, ticălosule! îl înfruntă ea cu asprime. SLAVICI, O. I 372. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvîrșească. ISPIRESCU, L. 77.