eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a nu se da urnit?

Care e înțelesul expresiei a nu se da urnit?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a nu se da urnit":
a nu se hotărî să plece





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" infipta in ei ca o stanca de piatra,
Care nu se poate urni cu nimic.
Cum torpileaza ei legile aspre-ale pamantului,"
Paine poezie de Anatol Codru

" Ideea parintilor sa se-mplineasca.
Nimic nu-l mai poate urni dintr-acolo,
De unde ambitia l-a prins cu otgoane"
Mitul personal poezie de Anatol Codru
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
URNÍ, urnesc, verb IV.

1. reflexiv A se mișca din loc cu oarecare greutate, depunînd un efort. Caii se urniră și pornirăm la pasiv SADOVEANU, O. VI

9. Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107.
       • (Urmat de determinări locale, temporale sau modale) Carul scîrțîi și se urni din noroi.DUMITRIU, N. 88. E verb reflexiv:emea să plecăm, căci se inserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU,

I. 100. Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491.
       • (Întărit prin «din loc») M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20. Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123.
       • figurat Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU,

I. 111.
       • tranzitiv factitiv [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95.
       • Expresia: A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece. Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93. N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59.
♦ A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare, a pleca. Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127.
       • tranzitiv factitiv Sunînd din buciume, boierii iși urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130.

2. tranzitiv A mișca din loc (trăgînd, împingînd, smucind). Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139. Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46. Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122.
       • (În contexte figurate) Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71. Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59.
       • figurat Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19.
♦ A pune în funcție o mașină, un sistem tehnic. Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă in pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. vezi limba română noiembrie 1953, 202.