eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a pune țara la cale?

Care e înțelesul expresiei a pune țara la cale?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a pune țara la cale":
a a conduce, a administra o țară; b ironic a discuta o chestiune importantă de ordin politic fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Sa fie Romania tot binecuvantata,
Ca tara mult manoasa, ca tara-mbelsugata;
Strainul sa-i aduca a sale bogatii,"
Dorinta romanului din poezie de Alecu Donici

" Si tu-l vei gasi!
Un om ce renunta la tot pentr u tara,
Nu unul ce este o cumplita hiara"
Strigatul inimii poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȚÁRĂ, țări, substantiv feminin

I.

1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; prin extensie stat.
       • Expresia: Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (familial) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ironic) a discuta o chestiune importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate. (popular) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei, să pleci unde verb reflexiv:ei. La colț de țară și la mijloc de masă sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (familial) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră.

2. (În sintagma) Țara Românească = stat feudal românesc, creat la începutul secolul XIV, cuprinzând Muntenia și Oltenia, până la unirea Principatelor. Țările de Jos = denumire dată în Evul Mediu și în epoca modernă teritoriul cuprinzând Belgia, Olanda, Luxemburgul și nord-estul Franței.
♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie.

3. Regiune, ținut, teritoriu.
♦ Șes.

4. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie.

5. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat.
       • locuțiune adjectiv De (sau de la) țară = de la sat; rural.

II.

1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; prin extensie oameni, lume.
       • Expresia: A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea.

2. (învechit) Populație de la sate; țărănime. [Variante: (învechit) țeáră substantiv feminin]

– latina terra.