eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a rămâne țintuit locului sau pe loc, în loc?

Care e înțelesul expresiei a rămâne țintuit locului sau pe loc, în loc?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a rămâne țintuit locului sau pe loc, în loc":
a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un locuțiune 2





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Deodata, viscolul, uimit parca, se opri putin, ca sa-i priveasca, vrajit.
- Treceti in fata, voi. Marine si lordache, si cu miinile-i vinjoase vagmistrul tintui locului doi vlajgani, cei mai inalti din grup.
"
Viscolul poezie de Vasile Voiculescu

" Si-i intinse capcana alba a bratelor Cuviosului i se paru doi serpi. Si, ca o pasare fascinata, porni, tiris, spre ei Femeia zvicni in sus sa-l prinda. Dar el, cu un muget adinc, se trase pe patru labe inapoi pina se izbi de usa
Atunci, ea nu-l mai invoi intaritata, alerga la el si, amestecind risul cu plins, tabari sa-l imbratiseze. Voinica, il incinse cu bratele, sprijinindu-l de pieptul ei, il strinse infocata si se puse sa-l sarute. El se apara din toate puterile si se trinti la pamint, cu fata in jos, ca un luptator in arena, tirind-o si pe ea. Valenta, aprinsa, se scula, il incaleca intre pulpe ca pe un armasar naravas, isi viri miinile sub trunchiul lui, oricit de greu isi apasa el trupul si palmele in pardosea, si izbuti sa-l intoarca iar cu fata-n sus: se intinse peste el, il incolaci cu bratele si-i astupa cu gura ei invapaiata gura. Si asa, doborit, il tintui locului, indesindu-si sinii, intaritati, in pieptul lui. Calugarul, inabusit, se opri din zbatere, abia suflind. Ea se folosi de prilej: isi desclesta de sub el bratul drept si incepu sa-l bijbiie pe sub vesmintele fara nasturi dind la o parte rantia, anteriul Si, inversunata, coborind mina tot mai adinc, dete de ceva grozav de tare Se opri, napadita de bucurie; se salta si se dezlipi putin de el, slabind strinsoarea, apuca si trase: ciocanelul. Uluita, se descumpani. Evtichie folosi ragazul si se smuci de sub ea ca un nebun, zvirlind-o in laturi Valenta, furioasa, sari iar pe el si se porni sa-l scuipe, sa-l zgirie, sa-l plezneasca cu palmele. Era insusi diavolul dezlantuit asupra cuviosului. Despletita, gifiind, scrisnind, ii puse piedica si-l trinti din nou.
Evtichie, cazut mai departe, cind o vazu cu groaza ca se napusteste iar peste el, avu doar timp sa smulga pistolul din carimb si-l intinse"
Ispitele parintelui Evtichie poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȚINTUÍ, țintuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A prinde, a înțepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ținte; a pironi.
       • Expresia: A țintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera.
♦ A înfige, a bate cuie sau ținte.
♦ figurat A obliga pe cineva să stea nemișcat, imobilizat.
       • Expresia: A țintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) să se oprească, să rămână nemișcat, neclintit. A rămâne țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a se opri, a rămâne nemișcat, neclintit într-un locuțiune

2. A împodobi cu ținte.

– Țintă + sufix -ui.