eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a răzbi pe cineva cu bătaia?

Care e înțelesul expresiei a răzbi pe cineva cu bătaia?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a răzbi pe cineva cu bătaia":
a bate pe cineva foarte tare





Ce inseamna expresia      ă in literatură

Oda la ciocoi poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

" Chiar de la inceput am intrat pieptis in fagasul unei viroage, de peretii inghesuiti ai careia isi frecau coastele cei doi caluti, intre care trona acum, maret, alaturi de un sac cu papusoi, cufarul. Deasupra lui, ca un mot superfluu, se clatina valiza.
Din viroaga am saltat in albia unui torent ce urca vijelioasa printre bolovani cit bivolii, in inima muntelui. Era unicul drum prin care se putea razbi sus. Din cind in cind, ingenuncheam insetati si sarutam apele singuratece.
Am suit asa ceasuri intregi, sugrumati in acest defileu spart in stinci de navalele primordiale. Numai o curea albastra deasupra noastra insemna ca acolo e cerul."
Iubire magica poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RĂZBÍ, răzbesc, verb IV.

1. intranzitiv A-și face drum, a pătrunde, a înainta, a trece (dincolo); a răzbate. Sania n-a mai putut răzbi prin troian. C. PETRESCU, A. 282. A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. Trei zile-n urmă am răzbit Prin Dunărea umflată. ALECSANDRI, P. A. 206.
       • figurat Vom răzbi prin toate, că nu ne trudim degeaba. VORNIC, P. 131.

2. intranzitiv A ajunge undeva, a se strecura (pînă la); a răzbate (2). Bătrînului Dămian îi zicea Gălățanul, pentru că răzbea cu dubasul lui, ducînd pește, pînă-n tîrgul cel mare al Dunării. SADOVEANU, O. VIII 235. Nici pasăre măiastră nu poate răzbi pînă unde sîntem noi acum. ISPIRESCU, L. 236. Nu vă lăudați că voi ați răzbit cu sabia în casa noastră. ODOBESCU, S. III 551.
♦ (Despre glas, zgomot etc.) A se face auzit, a ajunge pînă la... Atunci au răzbit la trăsură strigătele tatii. VORNIC, P. 17. De acolo răzbi un muget. PAS, Z. IV 168.
♦ (Despre un miros) A se răspîndi. Spre seară răzbea... mireasma de lămîiță. CAMIL PETRESCU, O. I 598. Semăna-ți-aș numele Prin toate grădinile, Să zboare miroasele La toate frumoasele, Să răzbească și la mine Supărarea să-mi aline. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 94.

3. tranzitiv A învinge, a răpune, a înfrînge. Gheorghe Dima s-a bătut cu turcul, l-a răzbit și l-a alungat spre Țarigrad. GALAN, Z. R. 39. Ștefan-vodă a apucat sabia și a bătut război cu păgînii în Țara Muntenească. I-a răzbit și s-a întors cu mare dobîndă. SADOVEANU, forme J. 556.
       • figurat Păcat să te răzbească junghiul și să te trîntească la pat. C. PETRESCU, A. R. 50.
♦ A sili pe cineva să se dea învins, a-i veni cuiva de hac, a-l da gata. Trăsnea... dacă vede că-l răzbim cu poștele, se mută la altă gazdă. CREANGĂ, A. 102.
       • Expresia: A răzbi (pe cineva) cu bătaia = a bate (pe cineva) rău, a-l bate măr.
♦ (Despre senzații, sentimente etc.) A copleși, a cuprinde, a birui. Groază năprasnic-acum a răzbit speriatele piepturi, Tremură toți. COȘBUC, AE. 35. Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te-a răzbi foamea. CREANGĂ, A. 66.

4. intranzitiv A prididi, a termina, a isprăvi. Nu pot răzbi cu treburile pe care le am.