Ce înseamnă a sau a-și face corespondența?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a sau a-și face corespondența": a scrie scrisori

"Boierii nostri odinioara, afara de rare exceptiuni, nu se prea dedeau la invatatura de carte. Pentru aceea, aveau in genere nevoie de gramatici, copii, mai mult sau mai putin destepti, iesiti din randurile mojicimii si procopsiti cu carte si condei la umbra manastirilor grecesti.
Slujba gramaticilor era sa tie socotelile curtii boieresti, sa scrie zapisele, corespondenta si jelbile boierului catre Divan si la domnie.
"
Gramatici si mascarici poezie de Ion Luca Caragiale

"Un strain a cutezat zilele acestea sa insulte Romania intr-un mod sangeros, lovind-o in tot ce are mai scump, in profesorii ei de muzica, si, prin urmare, in muzica ei. Acest strain, un neamt, dr. Emil Kolberg din Viena, a trimes catre Berliner Signale o corespondenta despre starea muzicala a Romaniei - corespondenta in care tagaduieste cu sfruntare priceperea si gustul publicului roman in privinta muzicii si denunta Conservatorul nostru din Bucuresti, acest templu-metropola al Euterpei, Taliei si Melpomenei nationale romane, ca o institutiune lipsita cu desavarsire de seriozitate.
Cititorul va judeca dupa cateva randuri, pe cari le voi reproduce din acea corespondenta, pana unde a putut merge cutezarea acelui neamt. Vorbind de Conservatorul nostru, zice:
„Acest institut muzical de educatie ar fi indestulator pentru modesta dezvoltare a diletantismului celui mai modest. in lumea straina nu s-a prea pomenit de artisti romani cari sa fi invatat arta in patria lor"
Ofensa grava poezie de Ion Luca Caragiale

CORESPONDÉNȚĂ, corespondențe, substantiv feminin

I.

1. (Construit adesea cu «a avea», «a fi în», «a ține», «a întreține», «a purta», «a face») Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. Caragiale avea o întinsă corespondență cu prietenii săi: Bălcescu era in corespondență cu Ion Ghica.

– Purtam și corespondență. în scrisorile de afaceri găseam mai întotdeauna și un adaus
       • scris» de Adela. IBRÄ‚ILEANU, A. 22.
       • A (sau a-È™i) face corespondenÈ›a = a scrie scrisori.
♦ Învățămînt prin corespondență - sistem de învățămînt fără frecvență, dar bazat pe programul normal de studii și de examene, elevii primind în scris îndrumările profesorilor și trimițînd tot în scris temele pentru a fi corectate.
♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. Corespondența lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri.
♦ Conținutul unei scrisori. Secretul corespondenței este garantat de lege.

2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar. Am citit în «Scînteia» o corespondență din Brăila.

II. Raport, legătură între lucruri, fenomene, aspecte, organe, părți ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanță, armonie. Forma de cunoaștere în imagini a lumii ne demonstrează... acea corespondență... intre faptul particular ca obiect de cunoaștere și reflectarea sa subiectivă în conștiința omului. vezi limba română decembrie 1950, 191.
       • CorespondenÈ›a timpurilor = raportul dintre timpul verbului unei propoziÈ›ii subordonate È™i timpul verbului din propoziÈ›ia regentă.

– Variantă: (învechit) corespondínță (NEGRUZZI, S. I 99) substantiv feminin