Ce înseamnă a se limpezi la minte?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a se limpezi la minte": a se calma, a se liniști

" Dar tot le-am smuls din suflet in faptul diminetii,
Mai limpezi decat ochii de vis ai frumusetii,
Si tot le-am dat, in urma, nespusa trainicie."
Sonetul nestematelor poezie de Alexandru Macedonski

" Nuante, ce-n umbra, incet, vestejesc... —

Havuzele canta... — voci limpezi soptesc...
Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul."
Noaptea de decembrie poezie de Alexandru Macedonski

LIMPEZÍ, limpezesc, verb IV.

1. reflexiv (Despre lichide) A se face limpede, transparent, a se curăța de impurități (care se lasă la fund). Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36.
       • intranzitiv (Rar) Munți se-nalță, văi coboară, rîuri limpezesc sub soare. EMINESCU, O. IV 123.
♦ tranzitiv A face ca un lichid să devină limpede.

2. reflexiv (Despre cer, timp, atmosferă etc.) A se însenina. Deasupra s-a limpezit cerul. STANCU, despre 235. S-a mai limpezit de ceață. COȘBUC, P. I 242.
       • Expresia: A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. De-abia se limpezise la minte după o suferință cumplită. MIRONESCU, S. A. 125.
♦ (Despre ochi) A deveni clar, curat, limpede. Ochii i se limpeziseră de beție. DUMITRIU, N. 141.
♦ (Despre lucruri care se află la mare distanță) A se arăta mai clar, mai distinct. Cele dealuri... se limpezesc, Unind a lor verdeață albastrului ceresc. ALECSANDRI, P. III 143.

3. tranzitiv A clăti cu apă limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc.; a spăla (ușor, superficial). A limpezi rufele. ▭ Fața albă-și limpezea. TEODORESCU, P. P. 450. Apa să mă limpezească. ȘEZ. II 213.

4. reflexiv (Despre glas) A se face clar, deslușit, limpede. Acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros. ODOBESCU, S. III 19.

5. tranzitiv A clarifica, a desluși, a lămuri. Începe să limpezească în negură drumul ce i-a rămas de făcut. POPA, vezi 65. Cutare parte a articolului ar trebui mărită, cutare limpezită. GHEREA, ST. Hristos III 43.
       • reflexiv Un moment, Mihai rămase în mijlocul camerei, uitîndu-se la cei de față: într-o clipă i se limpeziră lucrurile. despre ZAMFIRESCU, R.

11. Se gîndea că s-ar putea face bine și calea i s-ar limpezi. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Erau gînduri care-l frămîntau... și parcă simțea că i se limpezesc și mai bine spunîndu-le. id. O. A. 264.