eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-și găsi mantaua cu cineva?

Care e înțelesul expresiei a-și găsi mantaua cu cineva?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și găsi mantaua cu cineva":
a-și găsi beleaua, a avea de furcă cu cineva



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Stelele nenumarate de pe bolta azurie
Dormeau duse prin vazduhuri sub o grea manta de nori!
Usa chiar era-ncuiata. Iar pe ulita desearta"
Noaptea de aprilie poezie de Alexandru Macedonski

" Severa poarta neagra-a manastirii
Si calda, lunga manta cenusie
In care invelit, intr-o chilie,"
Din auster si din naivitate poezie de Ana Blandiana
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MANTÁ, mantale, substantiv feminin

1. Haină lungă dintr-o țesătură groasă sau impermeabilizată, făcînd parte mai ales din uniforma militarilor și care se poartă peste alte haine contra frigului sau a ploii. Jandarmul își ridica gulerul mantalei. CAMILAR, N. I 90. Vedeți, domnule sublocotenent, dacă aruncam mantaua de cauciuc. CAMIL PETRESCU, U. N. 387. Ofițerul... învelit în mantaua de ploaie, controlează cercetător busola. BART, S. M. 16.
       • Expresia: Manta de verb reflexiv:eme rea = om care-ți este de folos, dar pe care nu-l bagi în seamă decît atunci cînd ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vînt = a se acomoda împrejurărilor, a fi oportunist. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a-și găsi beleaua, a avea de furcă (cu cineva). Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253.
♦ Mantie. Într-o manta de mătase cafenie... privea paturile printr-un lornion. C. PETRESCU, Î. II 32. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsip încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. Poartă pe spate o manta albă, cu gulerul de blană. BĂLCESCU, O. I 222.

2. Înveliș care servește pentru a proteja sau a căptuși o piesă sau un sistem tehnic. Mantaua tunelului.

– plural și: mantăi (SAHIA, N. 117), măntăi (vezi limba română noiembrie 1953, 155), măntăli.