eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-și lua sau a da cuiva merticul?

Care e înțelesul expresiei a-și lua sau a da cuiva merticul?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și lua sau a da cuiva merticul":
a primi sau a da o bătaie



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Toate astea nu miroseau a lucru curat. Multi inclinau sa se instiinteze Mitropolia, Sinodul. Staretul nu se invoi. Baga din nou manastirea in strenguiala si tarbaca inaltilor clerici Abia o uitasera. Se luara alte masuri: slujbe mari in biserica, rugaciuni si caderi la Maica Domnului, sfestanii si molitve la stina, care fu curatata si stropita cu agheasma. O cruce uriasa fu ridicata chiar in mijlocul tirlei, sa vegheze cu bratele intinse turma de la picioarele ei. Si se statornicira aici doi calugari, care sa citeasca cu rindul intr-un cosar prefacut in paraclis slujbele noptii, vecernii si ceasuri.
Zadarnic. Lupul venea si mai des, dornic parca pe linga mertic sa asculte si sfintele cintari.
De atita indrazneala a fiarei si bicisnicie a ciobanilor, calugarii tineri se razvratira si cerura arme."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

Ca mireasa la moara poezie de Nicolae Velea
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MERTÍC, mertice și merticuri, substantiv neutru

1. Măsură veche pentru cereale de aproximativ 1-2 ocale; cantitate de cereale, făină etc. corespunzătoare acestei măsuri.

– Fă colaci mari de doi saci... Ș-un covrig de un mertic Pentru cumnățel mai mic. ALECSANDRI, P. P. 97.
       • figurat Trebuie, amice, să te mai îngrijești despre un mertic de răbdare, trebuie să faci din nou inimă vitează. ODOBESCU, S. A. 425
♦ Măsură mică cu care se dă orzul și ovăzul la cai; cantitatea de orz sau ovăz care intră în această măsură. În zădar umbli mințind pre lîngă mine, spălîndu-mă și țăsălîndu-mă, dacă tu nu-mi dai mie obicinuitul mertic de ovăz. ȚICHINDEAL, forme 120.
♦ (învechit) Dijmă ce se lua la mori pentru făină.

2. (Învechit și popular) Cantitate fixă de hrană, îmbrăcăminte etc. adăugată la salariu (vezi tain); sumă de bani ce i se cuvine cuiva ca plată. Aveau... pe fiecare zi mertic de carne, de pîine de grîu sau de mei și de luminări. BĂLCESCU, O. I 16. Dar cum zisei astăzi că știu să ghicesc, Cîștigai merticul cel împărătesc. PANN, P. vezi I 33.
       • figurat Pe cine m-o supăra cu atîtica măcar, îl plesnesc și-l trimit numaidecît la agie să-și ia merticul și de-acolo. CARAGIALE, P. 74.

– plural și: ( m.) mertici (CAMIL PETRESCU, O. I 298).