 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " Toate astea nu miroseau a lucru curat. Multi inclinau sa se instiinteze Mitropolia, Sinodul. Staretul nu se invoi. Baga din nou manastirea in strenguiala si tarbaca inaltilor clerici Abia o uitasera. Se luara alte masuri: slujbe mari in biserica, rugaciuni si caderi la Maica Domnului, sfestanii si molitve la stina, care fu curatata si stropita cu agheasma. O cruce uriasa fu ridicata chiar in mijlocul tirlei, sa vegheze cu bratele intinse turma de la picioarele ei. Si se statornicira aici doi calugari, care sa citeasca cu rindul intr-un cosar prefacut in paraclis slujbele noptii, vecernii si ceasuri. Zadarnic. Lupul venea si mai des, dornic parca pe linga mertic sa asculte si sfintele cintari. De atita indrazneala a fiarei si bicisnicie a ciobanilor, calugarii tineri se razvratira si cerura arme." Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu Ca mireasa la moara poezie de Nicolae Velea |
| Definiție din
MERTÍC, mertice și merticuri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Măsură veche pentru cereale de aproximativ 1-2 ocale; cantitate de cereale, făină etc. corespunzătoare acestei măsuri. – Fă colaci mari de doi saci... Ș-un covrig de un mertic Pentru cumnățel mai mic. ALECSANDRI, P. P. 97. • figurat Trebuie, amice, să te mai îngrijești despre un mertic de răbdare, trebuie să faci din nou inimă vitează. ODOBESCU, S. A. 425 ♦ Măsură mică cu care se dă orzul și ovăzul la cai; cantitatea de orz sau ovăz care intră în această măsură. În zădar umbli mințind pre lîngă mine, spălîndu-mă și țăsălîndu-mă, dacă tu nu-mi dai mie obicinuitul mertic de ovăz. ȚICHINDEAL, forme 120. ♦ (învechit) Dijmă ce se lua la mori pentru făină. 2. (Învechit și popular) Cantitate fixă de hrană, îmbrăcăminte etc. adăugată la salariu (vezi tain); sumă de bani ce i se cuvine cuiva ca plată. Aveau... pe fiecare zi mertic de carne, de pîine de grîu sau de mei și de luminări. BĂLCESCU, O. I 16. Dar cum zisei astăzi că știu să ghicesc, Cîștigai merticul cel împărătesc. PANN, P. vezi I 33. • figurat Pe cine m-o supăra cu atîtica măcar, îl plesnesc și-l trimit numaidecît la agie să-și ia merticul și de-acolo. CARAGIALE, P. 74. – plural și: ( m.) mertici (CAMIL PETRESCU, O. I 298). |
