Ce înseamnă a-și răci gura degeaba în zadar, de pomană, de-a surda?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și răci gura degeaba în zadar, de pomană, de-a surda": a vorbi fără folos, a insista zadarnic

Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski

" Al clepsidrei careia mereu i se fura nisipul.
Puternica, zic, este moartea nasterii gandului, Alternand prin forta ideii contrariilor, Ca si cum te-ai raci de la centrul soarelui Catre centrul de foc al pamantului.
O, goana a omului de timp nicicand amanata — De la un punct spre acelasi punct —"
Cu fiece clipa poezie de Anatol Codru

RĂCÍ, răcesc, verb IV.

1. reflexiv A pierde din căldură, a deveni (mai) rece. Se răcește ciorba și se arde friptura. C. PETRESCU, C. vezi 146. Prînz pe masă s-a răcit Și eu, maică, n-am venit! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 197. Bate fierul pînă e cald, că de se va răci, în zadar vei munci (= fă lucrul la verb reflexiv:emea lui).
♦ (Despre ființe sau despre corpul lor) A pierde (total sau parțial) căldura obișnuită a corpului.
       • tranzitiv Pe jumătate înăbușită de ștergar, fata din brațele cazacului tremura răcită de un fior de frig. SADOVEANU, O. VII 39.
       • intranzitiv (Învechit) Tot trupul lui au răcit, duhul deodată i-au încetat. DRĂGHICI, R. 136.
♦ (Despre timp, adesea impersonal) A deveni (mai) friguros, cu temperatura (mai) joasă.

2. tranzitiv A face ca ceva să fie (mai) rece. A răci compresorul cu apă.
       • Expresia: A-și răci gura degeaba (în zadar, de pomană, de(-a) surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic. Numai în zădar voi călca calea și mi-oi răci gura. RETEGANUL, P. V

8. Întrebările și rugăciunile mele le făceam în sec, căci îmi răceam gura de surda. ISPIRESCU, L. 96. Care va să zică, și cu nepotul mi-am răcit gura degeaba. CARAGIALE, substantiv neutru 166.

3. intranzitiv A se îmbolnăvi contractînd o răceală. Lasă-l, că e destul de bine îmbrăcat și nu răcește el. C. PETRESCU, C. vezi 236. N-a uitat să-și acopere picioarele, ca să nu răcească. CARAGIALE, O. III 254. Mata, puiule, rămîi aici ca să nu răcești pe drum. ALECSANDRI, T. I 150.
       • reflexiv (Neobișnuit) Am fost mai totdeauna acasă pentru că mă răcisem într-o sară. KOGĂLNICEANU, S. 100.

4. reflexiv (adesea reciproc). figurat A-și pierde însuflețirea, căldura, interesul (pentru cineva sau ceva), a deveni indiferent. Fusese prieten bun cu Scarlat Turnavitu, dar acum se cam răciseră. CAMIL PETRESCU, O. II

10. Vezi... prieteșugul că se răcește. VĂCĂRESCU, P. 108.
       • tranzitiv (Învechit) Această propunere mi s-a părut o nenorocire... numai auzirea ei o să răcească pe d-l Tell. La GHICA, A. 717. Publicul, fără a-și răci dorința de a avea un teatru național, simți stîmpărîndu-i-se entuziasmul. NEGRUZZI, S. I 341.