eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a-și smulge barba sau părul din cap?

Care e a-și smulge barba sau părul din cap?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-și smulge barba sau părul din cap":
a-și manifesta puternic durerea sau desperarea






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Nentocmind decat un suf let, caci a ta va fi deplin,
Intr-o noapte o vei smulge si de mama si de tara,
Alba luna, dupa dealuri, cand aluneca-n declin."
Stepa poezie de Alexandru Macedonski

" Si cu dansii pe-ai mei umeri aplecati ca niste ingeri
Se vor smulge de pe buze-mi armonii muiate-n plangeri.
Credeti oare ca un cantec cand din suf let se revarsa"
Noaptea de ianuarie poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SMÚLGE, smulg, verb

III.

1. tranzitiv A scoate (o plantă, un organ al corpului) din locul unde se află crescut, trăgînd cu putere. Adam și cu Filoftei vîsleau să-și smulgă brațele din umeri. DUMITRIU, P. forme 19. A chitit un stejar care era mai gros, pe care a verb reflexiv:ut să-l smulgă din pămînt, dar n-a putut. CREANGĂ, O. A. 271. Floare albă din grădină, Smulge-te-aș din rădăcină, Să te dau la mîndra-n mînă. HODOȘ, P. P. 192. [Băiatul] a smuls două pene din o aripă. ȘEZ. IV 171.
       • reflexiv figurat Am de gînd să mă smulg din rădăcină și să mă duc pe furtună unde se bat munții în capete. SADOVEANU, N. P. 114.
       • Expresia: A-și smulge barba sau părul (din cap) = a-și manifesta puternic durerea sau desperarea. Profira cu celelalte muieri și cu copiii începuseră să țipe și să-și smulgă părul. GALACTION, O. I 290. Și mă-ta, cînd a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap și a o boci. CREANGĂ, A. 21. Oh! nenorocitul de mine! strigă Moțoc smulgîndu-și barba. NEGRUZZI, S. I 155.
♦ (Cu privire la păsări, prin metonimie) A jumuli de pene. [Femeia] să smulgă puii aceștia, să puie doi în frigare și să ducă degrabă unul fript la călătorul de la nr.

4. NEGRUZZI, S. III 195.
♦ A scoate, a desface ceva din locul unde se află prins, înțepenit; a desprinde. Moșul Careba... începu să smulgă șindrilele acoperișului. DUMITRIU, N. 215.
       • figurat Mură... smulgea din scripca lui atîta alean, atîta gingășie și atîta dor... GALACTION, O. I 69. Smulg aceste versuri dintr-a inimii durere. MACEDONSKI, O. I

9. Și ciuturi nouă smulge tu din liră-mi. EMINESCU, O. I 120.
       • reflexiv Ancora se smulge tîrîndu-se pe fund. BART, S. M. 21. (figurat) Voinicul... se smulse din legăturile în care îl ținea farmecul Omfalei. ISPIRESCU, U. 71.

2. tranzitiv A scoate cu violență ceva din mîna cuiva; figurat a obține ceva cu mari eforturi. Noaptea se iveau cîțiva oameni cu arme și le smulgeau cu sila mîncare. DUMITRIU, N. 189. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. REBREANU, R. I 259. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. EMINESCU, O. I 147.
       • Expresia: A smulge (pe cineva) din ghearele morții = a salva (pe cineva) de la moarte.

3. tranzitiv A da la o parte cu putere, a îndepărta cu o mișcare bruscă. Era să vă calce, vorbi tînărul înalt care-i smulsese de pe linie. C. PETRESCU, C. vezi 37.
       • figurat Pe luminoasele culmi am rămas. Fruntea și ochii cu rouă mi-i spăl, Negura ruptă mi-o smulg din obraz. TULBURE, vezi R. 25.
       • Expresia: A smulge (cuiva) masca vezi mască (1).
♦ A retrage cu o mișcare bruscă. Își smulse mîna parcă ar fi atins o piele de șarpe. REBREANU, R. I 228.

4. reflexiv A se despărți, a se dezlipi, a se depărta (dintr-o dată, cu putere). Mama se smulge de lîngă noi fugind, cu Iulius în brațe, spre soldatul cu piciorul de lemn. SAHIA, N. 52.
       • tranzitiv Nici moartea nu mă va putea smulge de lîngă tine. ALECSANDRI, T. 981.

– Forme gramaticale: perfectul simplu smulsei, participiu smuls și (învechit și regional) smult (SADOVEANU, forme J. 706, EMINESCU, O. I 107, BUDAI-DELEANU, Ț. 243).