eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a spune sau a vorbi prăpăstii?

Care e a spune sau a vorbi prăpăstii?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a spune sau a vorbi prăpăstii":
a a spune lucruri care înspăimântă; b a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Pe tarmii veciniciei cu brate-ncrucisate
Astept ca sa m-arunce prapastiei cascate
Din care, cine stie? voi naste mult mai bun."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Trasnetul putea sa cada, c-ar fi ras si-atuncea inca...
Inima i se schimbase in prapastie adanca,

Pe-ale carei margini triste nu mai creste iarba chiar."
Noaptea de februarie poezie de Alexandru Macedonski

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PRĂPÁSTIE, prăpăstii și prăpăstii, substantiv feminin Loc gol, rîpă mare și adîncă între munți, mărginită de pereți abrupți. Muntele cu cale șerpuită și cu punți de piatră peste prăpăstii se chema Stînișoară. SADOVEANU, B. 175. În jos, se deschideau pe dreapta și pe stînga, spre fundul pămîntului, două prăpăstii cu adîncimi fioroase. HOGAȘ, M. N. 161. Ș-o să trecem văi adînci, Cu prăpăstii și cu stînci, Munți înalți și brazi umbroși. TEODORESCU, P. P. 172. figurat După 1848 și mai ales după 1859, deosebirea crește, se face o prăpastie și se diferențiază cu încetul cele două curente. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 129. Dan rămase pe deplin convins că între el și Ana e o prăpastie, un gol imens pe care cu nimic nu-l mai poate astupa. VLAHUȚĂ, O. A. III 190.
       • Expresia: A fi pe (sau la) marginea prăpastie = a se afla într-un moment critic, gata de-a cădea într-o nenorocire. Am fost din cauza ei pe marginea prăpastiei. GANE, N. III 80. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimîntă. Tocmai tu, un mucos ca line, o să izbutească? N-auzi tu ce prăpăstii spun frații tăi? ISPIRESCU, L. 82; b) a spune bazaconii, lucruri lipsite de rațiune, de logică. Ioane, nu ne face de ocară. Cum vorbești așa prăpăstii? EFTIMIU, Î. 18.

– Noian de ape, adîncul apelor. Citea pe «Paul și Virginia «... Și cum se cutremură cînd prăpastia mării înghite și coperă sub valuri atîta dragoste ș-atîtea visuri. VLAHUȚĂ, O. A. 139.