eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a sta cunună împrejurul cuiva?

Care e înțelesul expresiei a sta cunună împrejurul cuiva?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a sta cunună împrejurul cuiva":
despre un grup de persoane a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis



Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Pentru lume l-a sorbit;
Crucea si cununa spinilor
Cu-al sau sange le-a sfintit,"
Troparul poezie de Alexei Mateevici

" Caci, pentr u lumea pacatoasa,
Hristos cununa cea spinoasa
Cu bucurie o primeste."
Rugaciune pentru pahar poezie de Alexei Mateevici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CUNÚNĂ, cununi, substantiv feminin

1. Împletitură (lanț, ghirlandă) în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune de obicei pe cap); coroană. Norii erau întotdeauna cenușii, iar hulubii albi zburau in stoluri, ca o cunună de trandafiri, în jurul turlelor cu dantelă de piatră. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre 192. O cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. EMINESCU, N.

8. Cu-acele crengi frumoase Să-mpletim cununi voioase. ALECSANDRI, P. II 92.
       • (Poetic) Obrazul părea o înflorire albă, gingașă, în cununa grea de păr negru. SADOVEANU, O. III 589. Pe deasupra voastră împletesc cunună Razele de soare, Razele de lună. GOGA, C. P.

14. Soarele răsare, puntnd cununi de aur pe crestele codrilor. VLAHUȚĂ, O. A. II 171.
       • Expresia: (Despre un grup de persoane) A sta cunună împrejurul cuiva = a sta împrejurul cuiva formînd un cerc închis. Cînd se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. ISPIRESCU, L. 393.
♦ figurat (Complinit prin «de raze», «de lumină») Cerc luminos, aureolă. Te-aș privi o viață-ntreagă în cununa ta de raze. EMINESCU, O. I 152.
       • (Complinit prin «de munți», «de păduri» etc.) Lanț, șir de munți, de păduri dispuse în cerc, înconjurînd un locuțiune Lac albastru ce oglindea în adîncu-i toată cununa de dumbrave ce-l încunjura. EMINESCU, N. 65.

2. (Uneori determinat prin «de lauri») Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (poeți, sportivi, eroi în lupte). (figurat) Din voi fieștecare poartă-n frunte o cunună Și de gloria de astăzi și de gloria străbună! ALECSANDRI, O. 248. Cununile de lauri Ce-n războaie-am adunat. NEGRUZZI, S. I 116.

3. Coroană care se pune pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. Să le spui curat Că m-am însurat... Că la nunta mea Au căzut o stea; Soarele și luna Mi-au ținut cununa. ALECSANDRI, P. P.

2.

4. (Complinit prin «de ceapă», «de usturoi») Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc.