Ce înseamnă a suge mîzga din cineva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a suge mîzga din cineva": a stoarce pe cineva de puteri; a-l vlăgui, a-l secătui

" Hotul cu miscari de pisica se prelinse nesimtit pina linga el. Din omul intreg, din parul capului, mintean, nadragi se resfira mirosul magic.
Blanita inmuiata in mizga rodnica ii flutura in mina. Si deodata animalul isi lasa incet capul ascultator pe umarul imblinzitorului, care-l mingiia sub gusa naclaita de sudori si-l batu lin pe spate, semn ca a pus stapinire pc el. A fost apoi o jucarie pentru tovarasul de afara sa descuie usile grajdului si sa dea drumul hotului cu prada.
Oamenii curtii dormeau cel mai dulce somn, al strajii de-a treia. Cind hotul cu armasarul au iesit pe poarta, omul sta infipt in spatele Diavolului Alb parca de cind lumea. In drum ii astepta al doilea tovaras, calare pe o iapa focoasa, care a hohotit usor. Armasarul a nechezat o data din rarunchi si s-a aruncat dintr-un salt in urma ei Apoi au pornit sa se alerge ca doua talazuri fur-tunatice in marea de bezna a noptii."
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

" cind luna, plutind printre nori
(O, mizga livresca, blestemata incremenire
a vorbelor tocite, indobitocite in sensuri!)"
singur-luna poezie de Geo Dumitrescu

MÎ́ZGĂ substantiv feminin sg.

1. Noroi moale, lipicios și alunecos. Trecui prin mîna stingă frîul calului și pornii, încet, lunecînd prin mîzga malului, spre căsuța vînătorului. SADOVEANU, O. III 666. În pădure a plouat grozav și s-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de jeli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47.

2. Lichid lipicios și vîscos din organele plantelor, mai ales de sub scoarța sau coaja lor; sevă; prin extensie stratul moale de pe partea interioară a scoarței unui copac. Cîrligele... se pun în gropi pe un timp bun și mai-nainte de a începe a umbla mîzga în copaci.

I. IONESCU, P. 247. Mîzgă d-alun verde. TEODORESCU, P. P. 403.
       • Expresia: A suge mîzga din cineva = a stoarce (pe cineva) de puteri; a-l vlăgui, a-l secătui. Nici ție, mă, nu-ți dau, auzi? Nimic! Du-te să-ți dea prietetiii tăi cari verb reflexiv:eau să sugă mîzga din noi! vezi limba română martie-aprilie 1949, 177.

3. Substanță moale, cleioasă, unsuroasă formată pe suprafața unor alimente sau rămasă pe vasul în care a stat mîncarea.
       • Expresia: (Rar) A prinde mîzgă = a se îmbogăți.