eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă a zgîria pămîntul?

Care e înțelesul expresiei a zgîria pămîntul?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a zgîria pămîntul":
a ara numai la suprafață





Ce inseamna expresia      ă in literatură

"A doua nevasta, smulsa ca o pasarica din cuib, de privirea magnetica a sarpelui (in imprejurarea de fata, inlocuita cu soneria insistenta a telefonului), alerga sa-i puna ventuze, mustar, cataplasme.
Se zgiria cu masina de ras, se ranea cu foarfecele la unghia incarnata a degetului mare de la piciorul sting?
A patra, aciuiata la Crucea rosie", da fuga cu tot materialul trebuitor sa-l panseze."
Un caracter poezie de Vasile Voiculescu

" pentru a pipai nenascutele privelisti
si a le zgiria pina la singe cu o prezenta.
"
A saptea elegie poezie de Nichita Stanescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ZGÎRIÁ, zgîrii, verb

I. tranzitiv

1. A face o tăietură sau o rană ușoară pe piele, cu unghia sau cu un obiect. ascuțit. vezi juli. Ramurile copacilor o izbeau peste față, crîngurile îi zgîriase mîinele și ea tot înainte mergea. ISPIRESCU, L. 55. Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mînile noastre, pînă ce nu ne zgîriau și ne stupeau. CREANGĂ, A. 37.
       • absolut Era bărbierit de curînd, cu un brici care zgîriase: dintr-o crestătură, în bărbia lată, cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171.
       • intranzitiv Mîța blîndă zgîrie rău, se spune despre oamenii care, sub o aparență blîndă, ascund multă răutate.
♦ A face pe sticlă, pe metal etc. urme puțin adînci, cu un obiect ascuțit. Diamantul zgîrie sticla. ▭ Mama... vă sfătuia cu emoție să nu umblați la mașină și să n-o zgîriați. PAS, Z. I 242.
       • Expresia: A zgîria pămîntul = a ara numai la suprafață. Zgîrii pămîntul și grîul îți dă la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA, O. II 115. A zgîria hîrtia, se spune, depreciativ, despre scriitori. (Atestat în forma zgîrîia) Am rămas fără ochi de cînd zgîrîi hîrtia. STANCU, despre 464.
♦ figurat A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri; a cînta. O armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline, pe care o zgîrie cu foc un italian sentimental. BART; S. M. 34.

2. figurat A produce o impresie auditivă lipsită de armonie, a supăra auzul. Cum îl cheamă pe viitorul tău cumnat?

– Georges...

– Destul, că mă zgîrii în ureche. HOGAȘ, M. N. 29. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.
♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. Buruienile uscate (din spițerie)... răspîndind niște mirodenii doftoricești ce zgîriau pe gît. DEMETRESCU, la TDRG.

– Pronunțat: -ri-a.

– Variante zgăriá (CREANGĂ, A.37), zgîrîiá verb

I.