Ce înseamnă accent tonic?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "accent tonic": accentul muzical al vocalelor și al silabelor; prin extensie accentul expirator sau de intensitate

" Si cata deznadejde si cata bucurie,
In acest vin de toamna, si tonic si confuz,
In aiurarea stearpa cum te arati tu mie."
Umanism poezie de Nicolae Labis

" Asculta in retorte cum lucreaza
Acizi si saruri tonic murmurand,
Asculta clocotul de sange tanar"
Entuziasm poezie de Nicolae Labis

TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adjectiv, substantiv feminin, substantiv neutru

1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul.
       • Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; prin extensie accentul expirator sau de intensitate.

2. S. forme (muzică) Treapta întâi a modurilor major sau minor.
♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor.

3. Adj., substantiv neutru (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant.

– Din limba franceza tonique, italiana tonico.