Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
AVUȚÍE, avuții, substantiv feminin Avere mare, bogăție de care dispune o colectivitate sau un individ. Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150.
• (Ironic) Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, despre 12
• Avuțiile țării = bogățiile țării, vezi bogăție. Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre.