eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă boier mare sau velit?

Care e boier mare sau velit?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "boier mare sau velit":
boier de rangul întîi




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Ah! muzica e infinitul!
Ingana un boier carunt;
Desi e surd, nenorocitul,"
Muzica de camera poezie de Cincinat Pavelescu

" Cum se face noapte, domnul in tacere Cheama cavalerii si consiliu cere:
— "Voi, boieri de tara! Ce vom face oare Sa nu pierdem pacea binefacatoare ? Carol, sub pretexte, fara de cuvant, Cata sa robeasca ast frumos pamant!" Unul dintre dansii si acel mai june
Cu marinimie aste vorbe spune:"
Dromichete poezie de Dimitrie Bolintineanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
BOIÉR, boieri, substantiv masculin

1. (În orînduirea feudală) Reprezentant al clasei exploatatoare făcînd parte din rîndul marilor proprietari de pămînt și care de obicei deținea o funcție înaltă în stat. Curînd intrară, sub cortul unde el ședea înconjurat de boierii și căpitanii săi, patru boieri. NEGRUZZI, S. I 138. Boierii trăgeau mereu cenușa pe turta lor și chinuiau și despuiau poporul. BĂLCESCU, O. I 351.
       • Boier de divan (sau cu barbă) = boier de rang1 înalt, care făcea parte din divanul domnesc. Iar Caragea, în loc de a-l pedepsi pentru atîta îndrăzneală, l-a îmbrăcat în caftan de boier cu barbă. GHICA, S. 39. Boier mare (sau velit) = boier de rangul întîi. Ședea într-o chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, N. 57.
♦ Persoană socotită (în concepția de clasă a epocii) a fi de neam ales. vezi nobil. Ești boier vechi și de viță aleasă. PAS, L. I 113.

2. (În regimul burghezo-moșieresc) Persoană (de obicei bogată) aparținînd clasei dominante, cu atitudini și apucături de aristocrat.
       • Expresia: A face pe boierul = a-și da aere de noblețe, a adopta o atitudine ostentativă de dispreț față de lumea muncitoare, (în special) a se feri de muncă, mai ales de o muncă grea; a aștepta să fie servit.
♦ (Rar) Soț (al unei femei din clasa socială socotită, în concepția de clapă, ca nobilă). Biata cucoană Anica!... De cînd i-o murit boierul, nu mai are odihnă. ALECSANDRI, T. 175.

3. Persoană aparținînd claselor dominante; (în special) moșier, stăpîn. Slugilor, păziți-le vetrele. Boierii pleacă departe. BENIUC, vezi 96. Dacă... îl supară pe boier, boierul nu-l mai primește în primăvară la învoială, așa că țăranul nu mai are alta de făcut decît ori să moară de foame, ori să-și ia lumea în cap. PAS, Z. II 26. Boieru-i minciună din creștet în tălpi. SADOVEANU, O. I 20.

4. (Învechit, mai ales la vocativ) Titlu de politețe (echivalînd cu «domn»). Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături. EMINESCU, O. I 87. Dragi boieri de lume nouă, Ziuă bună vă zic vouă, Eu mă duc, mă prăpădesc, Ca un cîntic bătrînesc! ALECSANDRI, T. 85. Vă sculați, sculați, boieri! TEODORESCU, P. P. 21.
♦ (La plural , însoțit de pronumele de reverență «dumneavoastră») Titlu de politețe cu care se adresa un povestitor sfătos ascultătorilor săi. Mi-am pus în gînd să vă povestesc, boieri d-voastră, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună. ISPIRESCU, L. 40.