Ce înseamnă botanică chica-voinicului nigella damascena?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "botanică chica-voinicului nigella damascena": regional borză, morăriță, nigeluță, păianjen, barba-boierului, vergură-învălită

" Ii sburau mosneagului
Drept pe langa chica lui
Peste care sta ceva >"
DUMNEZEU poezie de Nicolae Bucur Manatorul

" sfintii dupa catalog

Ochii, doi, sub zbarci nauci,
curg sub chica trentuita
Palma dreapta, impungita "
Timpul poezie de Nichita Stanescu

CHÍCĂ, chici, substantiv feminin

1. Părul capului considerat (altădată) în întregime; (astăzi, numai) partea lăsată să crească lungă pe ceafă sau pe spate la bărbați și (mai rar) la femei; plete. vezi cosiță. Era un băietan frumos... cu chica în cîrlionți. GALACTION, O. I 66. Chica lui neagră ca pana corbului flutura ca o coamă pe grumajii lui. ISPIRESCU, L. 229. De cine doru se leagă?

– De-un voinic fără mustață, De fată cu chica creață. HODOȘ, P. P. 37.
       • Expresia: A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage de păr, a părui; prin extensie a bate zdravăn (pe cineva). Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză. CREANGĂ, P. 254. Beizadeaua scapă cu chica topor. GHICA, S. 40. Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. ALECSANDRI, P. A. 58. Lui jupînu Guliță i-am făcut o morișcă în chică. ALECSANDRI, T. I 312.

2. (Rar) Părul din ceafa animalelor; prin extensie ceafă. Vulpoiul sprinten ii sări în chică [lupului] și-l doborî. ODOBESCU, S. III 245.
♦ Penele de la capul păsărilor. Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă. ALECSANDRI, P. P. 410.