Ce înseamnă botanică pliscul-cocorului erodium cicutarium?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "botanică pliscul-cocorului erodium cicutarium": ciocul-cucoarei, pliscul-cucoarei, regional bănat, cucute la plural, cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonțul-cocostîrcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; pliscul-cucoarei erodium cicutarium

" Abia dus la subtioara,
Cel cu plisc intors de ceara rosie
Incovrigat,

Peste inimi "
Domnisoara hus poezie de Ion Barbu

" pana cand aparea, in cele din urma, corbul
cu o picaura de apa vie in plisc si alta, dimpotriva, moarta,
totul, absolut totul, de la cutia scorojita a patefonului"
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila

PLISC, pliscuri,substantiv neutru

1. Partea anterioară lunguiață și cornoasă a gurii păsărilor; cioc, clonț. Cucoșul se în toarse cu secerea cozii spre focul din horn și cu pliscul spre poartă. SADOVEANU, B. 27. Văzu cum vine im corb mare și frumos, aducîndu-i pîne în plisc. STĂNOIU, C.

I. 154. Măi, ia dă-te jos și vezi ce are cucoșul cela în plisc. CREANGĂ, P. 64.
♦ figurat (Cu sens peiorativ sau glumeț) Gură (la oameni). Nu ți-e rușine, măi Niculăeș, să căști asupra mea pliscul? SADOVEANU, N. forme 100. Ia tacă-ți pliscul, cu atîta văicăreală! GALACTION, O. I 83.

2. Capăt ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vîrf. Paloșele vîjîie și sfișie în carne și sînge, și pliscurile sulițelor deschid izvoare roșii. SADOVEANU, O. I 195. [Apa] se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brazde de argint. EMINESCU, O. IV 128.

3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarel) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori roșii sau albe, cu fructul ascuțit, ca un cioc de barză (Erodium cicutarium).