Ce înseamnă bucSă substantiv?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "bucSă substantiv": bucea sau < buca + sufix-șa după drăganu, dr vii

" Altu-=i m`nje=te, ori i=i fr`nge
Partea-i de cer in buca ele.
Unii in fel de fel de chipuri"
Raspuns la o cronica rimata poezie de Alexandru Vlahuta

Lui EMINESCU poezie de Alexandru Vlahuta

BUCĂ substantiv, conform și buc de cîlți.

I.

1. Bucă (Dm; Olt; Sd XVI; Puc 28);

– T. (Sur XXIV).

2. Buca b. (11-13 C I 25);

– t. (Mus).

3. Bucan, A., act. vezi și Bucur.

II. Din plur. buci:

1. Búcea (RI VI 263; 17 B III 147; Moț); Búcia (Sd VII 319 mold).

2. Bucel și Búcea, fam., ard. (Paș).

3. Buceș și Bucești ss.; Bucescu, Onașco, 1623 (RI II 143).

4. Bucică, poreclă dată pentru obraji rotunzi (Sc);

– pan (RI XII 22); Bucicani s.

5. Bucil/ă (17 B I 356; RI XIV 162); -ești (Cat mold II).