eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă ca o stană de piatră?

Care e ca o stană de piatră?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ca o stană de piatră":
a rămâne sau a sta, a fi etc




Ce inseamna expresia      ă in literatură

"
Coboara strabunul meu, baciul Manole, Dinspre munti, peste munti, printre lunci cu trifoi Cu oaia cornuta ca o manastire, Zidindu-si bacita in stana de oi.
Din rascruce de veac, cu berbeci infloriti, El turma si-o-nalta cu turla spre soare, Spre ultima jertfa a Mioarei fecioara. La nunta de taina, surpand-o-n parinti."
La nunta de taina poezie de Anatol Codru

" Apoi trupul inghitit, Plin de rane, otravit,
El in carca-l ridica, Sus, la stana se urca
Si in lapte mi-l scalda, De venin il curatea"
Balaurul poezie de Vasile Alecsandri
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
STÁNĂ, stane, substantiv feminin (Mai ales determinat prin «de piatră») Bolovan mare de piatră; prin extensie stîncă. Stana de piatră din vîrful unui munte stă neclintită verb reflexiv:eme de veacuri. SANDU-ALDEA, U. P. 32. Au înghețat sloi, și baba și oile s-au prefăcut toate în stane de piatră... risipite ca o turmă, pe muntele care, de-atunci, se cheamă Babele. VLAHUȚĂ, O. A. 412. Nesecata ei durere o prefăcuse în stană de piatră. ODOBESCU, S. III 302.
       • (Metaforic) Isbășescu, stană de piatră lîngă fereastră, nu clintise nici cînd a intrat logofătul. REBREANU, R. II 191.
       • Expresia: A rămîne (sau a sta, a fi etc.) ca o stană de piatră = a rămîne (sau a sta etc.) nemișcat, neclintit, încremenit. Maria a rămas locului ca o stană de piatră. DAVIDOGLU, M. 30. După ce coborî grabnic treptele de piatră și începu a păși vesel, pe sub arcurile copacilor în floare, dintr-o dată se opri, încremeni în loc ca o stană de piatră. SADOVEANU, M. 120.
♦ (Regional, în expresie) Stană de sare = bolovan de sare.

– Variante: (regional) stan, stanuri (EMINESCU, N. 49, RETEGANUL, P. I 6, ȘEZ. II 202), stean, steanuri (SLAVICI, O. I 339, MARIAN, T. 91), substantiv neutru