eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă cap de tigvă?

Care e înțelesul expresiei cap de tigvă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cap de tigvă":
om prost





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Iar cand muri, strivind in sant
O tigva paganeasca,
Strigat-a bietul dorobant:"
In santuri poezie de George Cosbuc

"La o adincime de doua staturi de om, lucratorii s-au oprit infricosati.
Dasera peste niste oase nazdravane, ca de capcauni: citeva masele, una singura cit piatra de la rijnita de zdrobit porumb, doua laboaie naprasnice, impietrite, ce-au lasat in pamint niste gauri ca cele cind ai smulge din radacina un tufan, si o tigva uriasa, cit cazanul in care facea
Oana tuica, cu locurile ochilor cit niste gavane si vizuini scorburoase ca de vierme, unde fusesera urechile, si niste turloaie groase ce pe buduroaiele de stupi. "
Poemul Hanului cu Ursi poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TÍGVĂ, tigve, substantiv feminin (Și în forma tidvă)

1. Craniu, țeastă; (depreciativ) cap, prin extensie ins, individ. Făcu două cercuri în aer, mici cît scobitura ochilor într-o tigvă de om. DUMITRIU, N. 158. Măria-sa împăratul, stăpîn al tidvelor omenirii, le-a poruncit în trei rînduri. SADOVEANU, despre P.

9. Deasupra tărăbilor de scînduri spînzurau... miei cu tidvele rînjind. C. PETRESCU, Î. II 159.

2. Plantă erbacee agățătoare sau tîrîtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe de forme variate, și, la maturitate, de culoare gălbuie (Lagenaria vulgaris); fructul acestei plante. Din tigvă amară în zadar iei sămînță.
       • Expresia: Cap de tigvă = cap prost; om prost. Taci, cap de tigvă, grăi Tămădueanu. DELAVRANCEA, S. 224.

3. Vas făcut din fructul uscat al tigvei (2). Are Dănilă baciul tigve de jintiță pe care le ține la răcoare în fundul hrubei, sub deal. SADOVEANU, O. L. 36. Tigva nu merge de multe ori la apă, că or se sparge, or crapă. PANN, P. vezi I 51.

– Variante: tídvă, títvă, tiúgă (matematică FOLK. 1565), tívgă (GÎRLEANU, L. 30, ISPIRESCU, L. 357) substantiv feminin