Ce înseamnă cinic, -ă adjectiv Scoala cinică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "cinic, -ă adjectiv Scoala cinică": școală filozofică greacă din antichitate, care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură, disprețul pentru normele eticii religioase, pentru convenționalis

" Prelinsa pe nudele corpuri ea tremura, si purpurata
O scutura cinic dar dulce miscari onduloase de-almeie.
"
Bucolica unda poezie de Alexandru Macedonski

" Ce-i una cu folosul,
Cu cinic urlet dinadins
Mi-ar inghiti si osul,"
Poetul poezie de Adrian Paunescu

CÍNIC,-Ă, cinici,-e, adjectiv

1. (Despre oameni) Care își dă pe față cu sînge rece și fără sfială, sfidător, fapte sau gînduri condamnabile; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă o asemenea atitudine. O dragoste frumoasă și gingașă este un lucru de preț, pentru care ești invidiat și care se apără de poftele celor cinici și grosolani. CAMIL PETRESCU, T. II 36. Mi s-a părut cinic răspunsul prietenului meu. SAHIA, U.R.S.S. 76. Din prima zi am observat la el un rîs batjocoritor, cinic, pe care nu-l avea înainte. VLAHUȚĂ, O. A. 470.

2. (În expresie) Filozofie cinică = doctrină filozofică în Grecia antică, care nu recunoștea normele morale existente și propovăduia o simplitate excesivă, prin întoarcerea la natură. Filozof cinic = adept al doctrinei filozofice descrise mai sus. Diogene, filozoful cinic.