Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
caimacam [Atestat: M: COSTIN, ap. LET. 254 / V: căimă, an, căimacan, căimăcan / Plural: i / Etimologie: tc kaymakam] (Înv) 1-2 substantiv masculin (Persoană cu) rangul de locțiitor al unui demnitar în turcă 3-4 substantiv masculin (Îc) -aga (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui vizir (pe un teritoriu străin) Si: guvernator, vicerege. 5-6 substantiv masculin (Persoană cu) rangul de locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei sau Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn. 7-8 substantiv masculin (Persoană cu) rangul de locțiitor al marelui ban al Craiovei, începând din 1761. 9 a (îf -an) Bogat. 10 substantiv masculin (Îaf) Bătrân din sfatul satului. 11 a (Pex; îaf) Bun de gură.
