eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă compus: spin-muscălesc?

Care e compus: spin-muscălesc?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: spin-muscălesc":
cătină




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" De teama ca de ghimpi sunt plini ?
Si daca viata are spini,
De ce te plangi ca-i rea viata ?"
Legenda trandafirilor poezie de George Cosbuc

" Aici e-un soare lent si-un nesfarsit cu in,
Ocean cu nici un port la geamul unui spin...

"
Secunde cu munti poezie de Ion Vatamanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SPIN, spini, substantiv masculin

I.

1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina sau pe ramurile unor plante; ghimpe. De teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină. CERNA, P. 125. De multe ori iese o fericire din mijlocul necazurilor, precum iese roza din mijlocul spinilor. BOLLIAC, O. 262. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cază-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele, Să rămînă numai spinu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 59.
       • (Poetic) Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi. EMINESCU, N. 25.
       • figurat [Mitrea] moștenise spinii ei. SADOVEANU, M. C.

7.
       • Expresia: A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) (niște) spini = a fi neliniștit, a nu mai avea răbdare; a sta ca pe ghimpi. Părea însă grozav de nerăbdătoare și stătea ca pe niște spini. REBREANU,

I. 119. Moartea întreabă ce mai porunciți? Și nu vă supărați, dar tare-i supărată și avană, drept să vă spun; șede ca pe spini și verb reflexiv:ea numaidecît să-i dați răspuns. CREANGĂ, P. 315. A fi (sau a sta) ca un spin în ochii (în inima sau în coasta) cuiva = a incomoda pe cineva prin prezența sa, a nu fi pe placul cuiva.

2. Plantă din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și frunze cu ieșituri spinoase, cu flori roșii, galbene sau albe; crește prin locuri necultivate și prin pășuni etc. (Carduus acanthoides); scai. Printre spinii cîmpului, Gîngu mergea alături cu cîinele. C. PETRESCU, S. 36. Spinii ne zgîrîiau; îi prindeau și-i sfîșiau rochia. IBRĂILEANU, A. 161. Tu ești, Mircea?

– Da-mpărate!

– Am venit să mi te-nchini, Să nu schimb a ta coroană Într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. Așa-i, doamne-ntre străini, Ca mlădița între spini; Suflă vîntul ș-o clătește, De toți spinii mi-o lovește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 195.
       • Compus: spin-muscălesc = cătină.

3. Porumbar1.

II. Tijă metalică mică, de formă cilindrică sau conică, folosită pentru a asigura îmbinarea a două piese metalice; știft.

III. Momentul cinetic al unei particule elementare de materie.

– plural și: (I, n.) spinuri (ALECSANDRI, P. III 246).

– Variantă: (rar) spíne (BUDAI-DELEANU, Ț. 89) substantiv masculin