Ce înseamnă compus: steluțe-de-munte?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "compus: steluțe-de-munte": floare-de-colț

" Ce au dat putinta invierii,
Lucea ca o steluta blanda
In inaltimea necuprinsa,"
Inaltarea la cer a Domnului Iisus Hristos poezie de Alexei Mateevici

"
Nu e steluta tremuratoare
Sa nu gandeasca in drum de nor "
Nu e steluta poezie de Mihai Eminescu

STELÚȚĂ, steluțe, substantiv feminin

I. Diminutiv al lui stea (I 1). Dincolo de Siret se aprind focuri; steluțele sfioase încep a tremura în mările de sus. SADOVEANU, O. II 190. Zări... într-o depărtare licărind o lumină ca o steluță. ISPIRESCU, L. 395. Trei fecioare albe, nalte și frumoase... s-au nălțat în ceruri, cîntînd împreună... și ca trei steluțe se pierdură în stele. ALECSANDRI, P. I 192.
       • (Poetic) O, blîndă, mult duioasă și tainică lumină, În veci printre steluțe te cată al meu dor. ALECSANDRI, P. I 119.
♦ figurat Nume dat femeii iubite. vezi stea (I 1). N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare dincolo de mormînt! ALECSANDRI, O. 124.
♦ figurat Scînteie. În cenușă nu licărea nici o steluță. SADOVEANU, O. III 148.

II.

1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). Printre florile ce vă trimit veți găsi împrăștiete mai multe floricele albastre cu o steluță galbenă în mijloc. NEGRUZZI, S. I 103.
♦ Asterisc.

2. (Mai ales la plural ) Pastă făinoasă în formă de stea, care se fierbe în supă.

3. Cusătură în formă de stea.

4. Pată albă pe fruntea unor animale. vezi stea (II 1 e). Iată că-ntr-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară, Fiară blîndă de la munte Cu steluță albă-n frunte. ALECSANDRI, P. II 89. Mărioara se-ntîlnea C-un străin care venea Pe-un fugar sirep de munte Cu steluță albă-n frunte. id. O. 105. Vin oile de la munte Cu steluțe albe-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46.

5. figurat Fulg de zăpadă. Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie, Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie. ALECSANDRI, O. 169.

III. Plantă erbacee cu flori albe, care crește prin păduri umbroase și umede (Stellaria nemorum).
       • Compus: steluțe-de-munte = albumeală. Caraimanul cu țancuri ascuțite, pe brîiele cărora cresc friguroasele steluțe-de-munte. VLAHUȚĂ, la CADE.