eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă de mititel?

Care e de mititel?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "de mititel":
de mic copil; de tânăr






Ce inseamna expresia      ă in literatură

Cati ca VOI! poezie de George Topirceanu

" Si acolo aprinz`nd
Un mititel focu=or
Cu lemn ce au fost furat"
Eroul CIUBAR-VODA poezie de Stamati Constantin
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MITITÉL2, -ÍCĂ, -EÁ, mititei, -ele, adjectiv Diminutiv al lui mic. De proporții mici, de dimensiuni reduse. Atîta-i moșule! răspunse Mihail, apucînd după moșneag care se-n- dreptă cu pași mititei spre trăsurică. MIRONESCU, S. A. 133. Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos și mititel? CREANGĂ, P. 51. Pe o stîncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un rîu mititel. BOLINTINEANU, O. 33. Luceau stele mărunțele: Mai în sus, mai mititele, Mai în jos, mai măricele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 512.
♦ (Despre persoane) De statură mică. Era o femeie mititică și iute. SADOVEANU, O. V

6. Dragă mi-i lelița-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar lelița mititea Se-ntindea și n-ajungea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 430.

2. Foarte tînăr, de vîrstă fragedă. Toma se sculă, se îmbrăcă și desfăcu în fața ochilor celui mititel jucăriile aduse de la. oraș. vezi limba română februarie 1952, 106.
       • Locuţiune adverbiala De mititel = de (mic) copil. Ce treabă are el Cu banii mei? pentru care m-am trudit de mititel. PANN, P. vezi IV 85. (Prin exagerare) N-avea Tudor ce lucra, Dă mititel să-nsura. ȘEZ. III 212.
♦ (Cu nuanță afectivă) Gingaș, drăguț; drag. De-aș avea un copilaș... Alt copil n-ar fi ca el Mititel și frumușel! ALECSANDRI, P. I 81. (Substantivat) De cu sară mititelul încetase să mai țipe. VLAHUȚĂ, P. 61. Băiatul se înveselea, mititelul, că merge cu tata la tîrg, neștiind ce i se pregătește. POPESCU, B. IV 31. Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. EMINESCU, O. I 54.

3. Mărunt, neglijabil, fără importanță, de minimă valoare. Din greșele mititele în greșeli nemăsurate. CONACHI, P. 281.
♦ (Substantivat, figurat) Om lipsit de calități și de merite deosebite; mediocru. Iar deasupra tuturora va vorbi verb reflexiv:un mititel, Nu slăvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el. EMINESCU, O. I 134.

– Variantă: mitutél, -ícă, -eá (matematică FOLK. 162) adjectiv