eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă de nu curge, tot sau măcar picură?

Care e de nu curge, tot sau măcar picură?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "de nu curge, tot sau măcar picură":
dacă nu curge, pică, vezi curge




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si ca din car i, trecutul fantastic mi s-a=terne;
At`tea dulci vedenii imi picura in minte,
Cu durerosul farmec al pierderei eterne!..."
Mamei poezie de Alexandru Vlahuta

" Nu ma mai mir. Ascult, astept,
Numar cum picura rar, reci,
Indepartat ca dintre stele,"
Silabe poezie de Ana Blandiana
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
PICURÁ, pícur, verb

I.

1. intranzitiv (Despre lichide) A cădea picătură cu picătură; a pica. Lacrimile-i picurînd Se prefăceau mărgăritare. IOSIF, PATR. 84. Încet picură ploaia de pe ramuri, VLAHUȚĂ, O. A. II 155. Din ochi îi picura izvor de plînsoare. ODOBESCU, S. III 207.
       • (Poetic) Barca tăia undele în taina serii, legănindu-se; lumini argintii picurau din vîrful vîslelor și șopteau căzînd în unde. SADOVEANU, O. I 106. Căldura picură mereu din cer. REBREANU,

I.

10.
       • figurat A cutremură frigul peste trupul tot. Fața i-i leoarcă... Iar în inima lui picură plîns fără sfîrșit. POPA, vezi 65.
♦ A lăsa să cadă picături. Ploua monoton fi trist afară și picurau streșinile fără întrerupere. SADOVEANU, E. 134. El duce regelui răspuns Din tabără Și ține-ascuns Sub straiul picurînd de ploi Pe cel mai bun dintre eroi. COȘBUC, P. I 145.
       • Expresia: De nu curge, (tot sau măcar) picură = dacă nu curge, pică, vezi curge. De nu curge, macar picură și cine mișcă, tot pișcă, CREANGĂ, P. 110.

2. tranzitiv A turna picătură cu picătură; a slobozi sau a lăsa să cadă pic cu pic. (figurat) Mînecuță începu a picura din el răutate. SADOVEANU, P. M. 21. Mai picură-mi și tu o slovă, două, Că prea le lași în sama mea pe toate. PĂUN-PINCIO, P. 49.

3. intranzitiv (În expresie) A picura de somn = a pica de somn, vezi pica. Picura de somn și din cînd în cînd ii asfințeau ochii. SADOVEANU despre P. 145. Mintea lui e plină de povești, pe care mi le spune seara, pînă tîrziu, pînă ce picur de somn in șoapta lor tot mai ușoară. PĂUN-PINCIO, P. 103. Mai bine-i, cînd afară-i zloată, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. EMINESCU, O. I 119.

4. intranzitiv figurat A răsuna; a vibra. După ce se întunecă, rămase sub stele numai tăcerea întinderilor, în care picurau lin din cînd în cînd tălăngi. SADOVEANU, forme J. 429. În fin îmi era cald și bine, iar în auz îmi picurau povești. PĂUN-PINCIO, P. 119. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152.

5. intranzitiv (Rar, despre imagini, gînduri etc.) A se scurge unul după altul; a se perinda. Atîtea dulci videnii îmi picură în minte. VLAHUȚĂ, P. 3.- prezent industrie și: (învechit) picurez (ODOBESCU, S. III 564).