eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă de obicei cu sensul religios atenuat sau șters har domnului!?

Care e de obicei cu sensul religios atenuat sau șters har domnului!?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "de obicei cu sensul religios atenuat sau șters har domnului!":
exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru sau pentru o situație bună; slavă domnului! puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare


Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Si unul dupa altul, mai repede ca gandul,
Ce zboara ca un fulger pe-o har pa de poet,
Se sterg, fara sa-mi lase vreo urma de regret."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Visul ce ne tot sopteste?
Liliacul alb si rosu harpa sa o coroneaza,
Al sau cantec, ca sideful straluceste, — si vibreaza"
Cantecul si poetul poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
HAR, haruri, substantiv neutru

1. (Arhaizant) Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva sau ceva verb reflexiv:ednic de admirație, plăcut. vezi grație, farmec. O mlădiere, o ușurință a mișcării, asemenea salturilor neașteptate dar pline de har ale sălbăticiunii tinere. DUMITRIU, vezi L.

7. A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gîndirii mai nu pot să le încapă. EMINESCU, O. I 79.

2. (Învechit) Dar sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. Tînărul, închinîndu-se adînc la Mihnea, îl rugă, drept har, să-i lase vătășia de vînători. ODOBESCU, S. I 75.
       • figurat Nilul... varsă bogatul său har. NEGRUZZI, S. II 284.

3. (În religia creștină; de obicei determinat prin «divin» sau «dumnezeiesc») Dar, ajutor spiritual pe care cei credincioși cred că divinitatea îl acordă omului.
       • Expresia: (De obicei cu sensul religios atenuat sau șters) Har domnului! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru sau pentru o situație bună; slavă domnului!
♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult.