eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă de pădure?

Care e de pădure?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "de pădure":
cea mai frecventă pasăre de pradă de noapte din românia, din ordinul strigiformelor, sedentară, de c




Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CIUF2, (1) ciufuri, substantiv neutru (2) ciufi, substantiv masculin

1. Smoc de păr zbîrlit (de obicei căzut pe frunte). M-a apucat de ciuf și mi-a ridicat spre el fruntea. SADOVEANU, N. forme

13. Bine, mă, pitpalac cu ciuf, somn la ora asta

– ca în țara leneșilor? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 148
       • figurat De sus, de pe ciuful zbîrlit al pădurilor bătrîne de la Pietrile Albe, venea vîntul. DUMITRIU, vezi L. 54.
       • (În metafore și comparații) Părul le cădea ciuf pe ochi. PAS, Z. I 81. Părul, crescut în voia lui și ciuf, mi se lăsa în cîrlionți pe tîmple. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I

11. Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată... așteaptă. DELAVRANCEA, S. 40.

2. Nume dat în glumă oamenilor și, mai rar, animalelor cu părul ciufulit. Aici fuseși, ciufute? răspunse bătrinul, nu mai poți după povești și basme! DELAVRANCEA, S., 264. Ciuful de «pinch»... sucește gîtul chițcanilor. ODOBESCU, S. III 149.
♦ Om cu înfățișare neîngrijită sau cu caracter urîcios. Bate-l, doamne, și-l trăsnește, P-ăl se-nsoară pentru zestre Și-și ia ciuf între^neveste. BIBICESCU, P. P. 191.