eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă despre două sau mai multe persoane de-o vîrstă?

Care e despre două sau mai multe persoane de-o vîrstă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "despre două sau mai multe persoane de-o vîrstă":
numărînd același număr de ani




Ce inseamna expresia      ă in literatură

Cintecul III poezie de Ioan Budai-Deleanu

"Astazi razi d-o pedanta, miine d-o pretioasa ;
Zici de una ajunsa in virsta cuvioasa
Ca atestatul vremei nu va sa-l priimeasca ; "
Satira duhului meu poezie de Grigore Alexandrescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VÎ́RSTĂ1, vîrste, substantiv feminin

1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani prin care se exprimă acest timp; etate. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu... a fost fără îndoială tovarășul de joc al acestuia la Ipotești. CĂLINESCU, E. 36. Copii de toate vîrstele se adunau în jurul nostru. SADOVEANU, E. 45. E uimitor cum la vîrstă lui... mai păstrează o memorie atît de intactă. C. PETRESCU, C. vezi 243. Slujind cu credință... pînă la vîrstă de treizeci și mai bine de ani. CREANGĂ, P. 139. Președinte de vîrstă = persoana cea mai în vîrstă dintr-o adunare, chemată să deschidă și să conducă dezbaterile pînă la alegerea biroului și a președintelui.
       • locuțiune adjectiv În vîrstă = bătrîn. Nu numai copiii să se ducă la carte, ci și oamenii în vîrstă. SADOVEANU, E. 26. Era un om în vîrstă și serios. C. PETRESCU, A. 453. Între două vîrste = nici prea bătrîn, nici prea tînăr. Înaintea noastră se află... un bărbat între două vîrste, ținînd de mînă o fetiță. STANCU, U.R.S.S. 37. După dînșii veni... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza. Un chip uscățiv fără vîrstă, ars de soare. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Despre două sau mai multe persoane) De-o vîrstă = numărînd același număr de ani. Mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, P. 270. În floarea vîrstei vezi floare (I 1).

2. Etapă din viața unei ființe, caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Are și planta rostul ei... vîrstele ei. Dacă nu se coace la verb reflexiv:emea ei, nu mai apucă, se trece. vezi limba română noiembrie 1950, 50. Este o vîrstă, cînd toată lumea face poezii. VLAHUȚĂ, O. A. 399. Feciorașul s-a mărit, Vîrstă, măre, s-a-mplinit Și lui verb reflexiv:emea i-a sosit, verb reflexiv:emea de căsătorit. TEODORESCU, P. P. 619.

3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se poată bucura de anumite drepturi (civile sau politice). Nu votează pentru că n-are vîrsta.

4. (Învechit, în expresie) Vîrsta de mijloc = evul mediu. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vîrstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36.

– Variantă: (regional) verb reflexiv:îstă (ALECSANDRI, S. 95) substantiv feminin