eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă domna?

Care e înțelesul expresiei domna?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "domna":
clasic domina





Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Parada ajunsese in Strada Frantuzeasca...
O doamna din careta vazand-o-n drumul sau,
Uitand ca e supusa la legea cea obsteasca,"
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Le urmez, si iata totul: sa le inteleg nu cer!
De e scris insa departe unde te-af li-acuma, doamna,
Sa uiti noptile de-aprile pentru noptile de toamna"
Noaptea de aprilie poezie de Alexandru Macedonski
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DOÁMNĂ, doamne, substantiv feminin

1. (Folosit azi mai rar) Termen de politețe întrebuințat izolat sau pus înaintea numelui unei femei căsătorite căreia i se adresează sau despre care vorbește cineva. Domni cu monoclu și doamne cu buze vopsite. ISAC, O. 90. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și fără pălării. IBRĂILEANU, A.

7. [În caretă] se afla o doamnă a cărei frumusețe era încă strălucitoare. MACEDONSKI, O. III 16. Mă hotărîi să mă duc la doamna B. NEGRUZZI, S. I 67.
       • (Franțuzism; urmat de adjectiv posesiv) Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osindi. NEGRUZZI, S. I 47.
♦ (Învechit, totdeauna cu determinări adjectivale) Soție de boier; jupîneasă. Orice-i zicea boieriul sau doamna acestuia să facă, ea pe loc și făcea. MARIAN, O. II 386.
       • (Azi, fără determinări) Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormînt. IBRĂILEANU, A.

15.
♦ Nume dat în trecut de copiii de școală învățătoarelor și profesoarelor căsătorite.

2. (Într-o epocă mai veche) Soție a unui monarh sau a unui prinț. vezi regină, principesă. De din vale de Rovine, Grăim, doamnă, cătră tine. EMINESCU, O. I 149. Domnule, măria-ta, Pe Codreanul nu-l ierta, Că... pe doamna ți-a fura. ALECSANDRI, P. P. 90.
♦ Regină, suverană. (figurat) Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna: Doamna mărilor ș-a nopții. EMINESCU, O. I 148.

3. Compus: (botanică) doamnă-mare = mătrăgună. Strînge dumneaei și zamă de mătrăgună, ce se cheamă la noi «doamnă-mare». SADOVEANU, N. forme 35.